Planta de cultura in tara noastra, busuiocul poate fi valorificat sub diferite forme: pulbere, infuzie, decoct, tinctura si ulei volatil. El trateaza peste 80 de afectiuni.
Substantele antioxidante pe care le contine busuiocul previn depunerile de toxine si de grasimi pe artere si mentin elasticitatea vaselor. Astfel, alaturi de oregano, busuiocul e principalul condiment folosit in aromatizarea preparatelor culinare-salate, sosuri pentru paste sau pizza care combate formarea placilor de aterom.
Cercetarile efectuate in Europa au dovedit ca ceaiul de busuioc este eficient in cazul afectiunilor respiratorii, mai ales in bronsita, dar si in caz de astm si de artrita. Mai mult, o dieta care include si ceaiuri din busuioc reduce nivelul glucozei din sange, prevenind astfel aparitia diabetului.
Cercetatorii cred ca efectul se datoreaza uleiului din planta, care are efect antinflamator, revigorant si energizant. Datorita acestor proprietati, busuiocul limiteaza procesul de uzura. Terapia trebuie urmata timp de 14 zile, iar in acest interval se consuma zilnic cate patru lingurite de pulbere.
Alte studii europene semnaleaza ca atunci cand se administreaza zilnic unui bolnav preparate cu busuioc sub forma de infuzie, sirop sau de mancare asezonata cu pulbere-condiment (timp de trei luni) terapia aceasta previne infarctul, deoarece busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar mentine sub control si tensiunea arteriala.
In depresie si in nevroze, se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulbere de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face timp de opt saptamani.
Sursa: Adevarul
