Experimentele pe oameni sau animale ne invata cat de usor putem fi convinsi sa facem rau altuia si care sunt motivele pentru care cadem in depresie.
Hartile cognitive, obedienta, efec-tul „la naiba” sau neputinta in-va-ta-ta, iata o parte dintre subiectele atin-se de psihologul american Douglas Mook in recenta traducere de la Edi-tu-ra Trei, „Experimente clasice in psiho-lo-gie”. Am selectat de aici sapte experi-mente insolite.
7. Recompensa cerebrala.
Fonda-to-rul neurostiintei, James Olds, a de-mon-strat in anii „50 ca, atunci cand un soarece este stimulat electric in re-giu-nea posterior-hipotalamica, nu mai face nici un efort pentru cautarea man-carii. Regiunea cerebrala este res-ponsabila pentru sistemul de recompensa, vanat de altfel si de droguri.
6. Neputinta invatata.
In 1967, Mar-tin Seligman a pus mai multi caini in-tr-o cutie formata din doua compartimente separate de un perete.
Prin elec-trosocuri au fost invatati sa sara din-tr-o parte in alta (dupa ce aterizau, im-pulsul inceta). Un alt grup de caini a fost supus anterior unei serii de socuri pe care nu le putea controla. Adusi in cu-tie, n-au reusit sa invete sa sara in cea-lalta parte, ci au ramas nemiscati. De ce sa mai faci ceva, cand tot nu aju-ta la nimic? Aceeasi atitudine e imbra-ti-sata si de depresivi.
5. Efectul „la naiba”.
Canadianul Pe-ter Herman a comparat doua gru-puri, unul care tinea dieta, altul care nu-si impunea restrictii. A hranit fie-ca-re subiect cu doua pahare de milkshake, dupa care i-a oferit si o in-gheta-ta. Rezultatul: cei aflati la dieta au man-cat cea mai multa inghetata, mer-gand pe rationamentul „mi-am com-promis deja dieta, asa ca, la naiba, sa ma bucur si sa mananc cat vreau”.
4. Harti cognitive.
Atunci cand un co-bai isi gaseste mancarea de la ca-pa-tul labirintului, vorbim doar de o serie de reflexe conditionate sau chiar stie unde este localizata hrana? Ed-ward Tolman a demonstrat ca, atunci cand este modificat labirintul in ca-re a exersat cobaiul, oferindu-se mai multe cai de atingere a hranei, soarecele va ale-ge drumul cel mai scurt. Ceea ce in-seamna ca mecanismul clasic excita-tie-raspuns trebuie completat si cu har-tile mintale proprii inclusiv ani-malelor.
3. Conformismul.
Solomon Asch a for-mat mai multe grupuri, din care doar cate un subiect nu stia dedesubturile experimentului, restul „complo-tand” cu sociologul. Dupa ce toti asistentii acestuia raspundeau gresit la in-tre-bari de bun-simt, subiectul victima se simtea obligat, in ciuda evidentelor, sa ofere tot un raspuns gresit. Asta nu-mai ca sa faca o buna impresie, ca sa nu para ciudat sau prost in fata celorlalti.
2. Alinare, nu mancare.
La ju-ma-ta-tea veacului trecut, medicul Harry Har-low a reusit sa infirme ideea freu-dia-na dupa care mama nu re-pre-zin-ta pen-tru bebelus decat o sursa de hra-na, de diminuare a foamei in-stinctive. Ast-fel a confectionat doua mame-mai-mu-ta artificiale, una cu un corp rece si cu un dispozitiv care ofe-rea lapte, a doua cu un strat de plus si cu incalzire asigu-ra-ta de un bec asezat in interiorul pa-pu-sii. Puii de maimuta au preferat ali-na-rea corpului cald, stand agatati de el aproa-pe tot timpul.
1. Obedienta fata de autoritate.
Psi-hosociologul Stanley Milgram este au-torul celui mai teribil experiment uman. In 1963 a impartit niste voluntari in profesori si invatacei. Cand ul-ti-mii raspundeau gresit la intrebari, profesorii trebuiau sa-i pedepseasca apli-can-du-le electro-so-curi ce variau de la 15 la 450 de volti. La insistentele ex-pe-ri-men-ta-to-ru-lui autoritar, 65% din su-biecti au ajuns sa aplice voltajul ma-xim (se in-te-lege, socurile si urletele in-va-ta-cei-lor erau simulate).
Sursa: Cotidianul
