Uraniu, ultima frontiera

OFICIAL, LE MERGE BINE – Mina de la Crucea – leucemie, cancer, boli de inima
Crucea e ultima mina de uraniu functionala de la noi din tara. Oficialitatile si conducerea minei spun ca nu sint probleme de mediu, iar minerii se pling de toate bolile pamintului.

Dupa primul panou cu “Acces interzis” de pe drumul care leaga satul de mina, un barbat sare ca ars, facind semne. Oprim. Paznicul trece agitat podul de lemn de la punctul de control, lasind in urma doi tovarasi in pantaloni scurti, care se scobesc in dinti in fata unor resturi de mincare.

“E interzis, e interzis”, tipa paznicul. E un baietandru speriat, cu ochelari cu multe dioptrii. Si-a tras repede pe el o haina visinie care-l eticheteaza ca asigurator al securitatii in zona.

Mina de uraniu e zona de securitate clasa I. Deci nimeni nu poate intra sa fure minereul, dar eu oricum as paria ca n-are chef nici un mare hot international de material radioactiv sa dea la tirnacop si sa care cu roaba, asa cum fac minerii, ca sa obtina pretiosul zacamint.

TOATE “BUNE”. In sat, la Crucea, oamenii sint vorbareti. Pensionarii si vaduvele care primesc pensie de urmas dupa sotii care au lucrat in mina au gura sloboda, ca n-au ce pierde. Actualii angajati vorbesc si ei, dar fara sa-si spuna numele. “Nu mi-e teama ca ma dau afara, dar ma muta pe undeva unde e si mai greu”, ne explica unul dintre mineri.

Potrivit Agentiei pentru Protectia Mediului (APM) Suceava, care are in responsabilitate si mina de la Crucea, in zona nu exista elemente de ingrijorare. Apa nu e afectata, solul nu e afectat, cazurile de cancer inregistrate sint in grafic. Nimic anormal.

Se crucesc oamenii din Crucea, cind aud de atita normalitate oficiala. Minerii scot din memorie, unul dupa altul, cazuri de colegi morti. “Leucemie, cancer, inima, ficat. Asta te termina la uraniu.” Maria Ilie e una dintre cele zece vaduve de pe ulita care trece prin sat si urca la mina. Sotul ei a lucrat la uraniu 23 de ani. Primeste pensie de urmas dupa el – 300 de lei. “Bolnav si de inima, avea si cancer la pancreas”, isi aminteste femeia.
Mai sint si cei care au fugit de uraniu, s-au dus pe la cimpie sau prin strainatate si au murit pe acolo. “La uraniu e munca grea, corpul e slabit dupa 15 ani in mina. Nu mai rezista sa faci iar munca grea in alta parte”, spune Paul Birsan.

S-AU TOPIT
. “Ionel Hagiu, saracu… A zis ca a scapat de uraniu cind a plecat sa munceasca in Italia. Dar a inceput sa se usuce si dus a fost”, isi aminteste Ion Muscalu, “pensionar tinar, cu 22 de ani de mina”. Apoi, ceilalti pensionari strinsi la o vorba de duminica numara copiii din Crucea nascuti cu malformatii. “Sint cinci numai la blocuri”, spun oamenii. Grea treaba cu copiii, spun minerii, chiar cind pe linga noi trece un carucior cu gemeni. “Intii iti cade dantura. Apoi incepe sa-ti cam cada tot”, spune unul din tinerii pensionari, masurindu-se de la piept in jos. Si apoi, ca sa fie sigur ca am inteles: “Mie puteti sa-mi aduceti si doua striptizuri din alea, ca tot degeaba. Dupa ce ai lucrat la uraniu, se mai prind copiii cum se prinde nuca in perete”, spune barbatul.

Paul Birsan (54 de ani) isi aminteste cu ce echipament de protectie lucra in mina cind s-a angajat, in tinerete – salopeta, casca obisnuita si cizme. Echipamentul e valabil si azi. “Ne mai dau in plus niste sapunele”, spune un miner. Macar nu sint deranjati de sobolani la locul de munca. “Nu stau ei la radiatiile alea si nici n-ar avea ce minca, la cit e de sarac minereul”, spune un angajat.

Minerii spun ca au salarii de 1.500 de lei, la care se adauga diverse sporuri. Si din care se scad diverse “neindepliniri de plan”. Ies la pensie dupa numai 15 ani de mina. S-ar duce in alta parte, dar in zona e saracie, nu e de lucru. De altfel, in ciuda frisoanelor pe care le produce ideea de a lucra cu uraniu, directorul tehnic al minei spune ca sint cel putin 1.000 de cereri de angajare.

Minerul care detine recordul de virsta la Crucea e Alexandru Borsan. Are aproape 70 de ani si vreo 40 de kilograme.

FARA MEDIC. Mina de uraniu nu mai are de mult cabinet medical. In fiecare an, pentru mineri vine un fel de caravana medicala. Li se fac radiografii si analizele de baza. “Dar parca stii vreodata ce ai… Rezultatele vin dupa jumatate de an si oricum nu intelegi nimic din ele”, spune unul dintre mineri.

Satul are doar un medic de familie, care si acela vine o data pe saptamina. “Am avut o doctorita din asta tinara la dispensar, dar nu stia nici pe ce lume e. Eu, decit sa ma duca la una care sta sa citeasca in carte, in fata mea, ca sa-mi spuna ce boala am, mai bine ma duc direct la babe, imi spun ca e cazul sa ma pregatesc de parastas si stiu o treaba”, ride un pensionar.

Lucreaza ca-n vremea dacilor
“Lucram cu tirnacopul, cu lopata. Caram cu roaba. Ca pe vremea dacilor”, zimbeste un miner. Directorul tehnic al minei spune insa ca acesta este sistemul clasic de lucru la uraniu si ca e conform normelor, ca si echipamentul de protectie al minerilor – salopete, casca, cizme. Plus o baie la iesirea din mina, care intra tot la sistemul de protectie. Minereul de uraniu pleaca de la Crucea la gara Argestru din Vatra Dornei si de acolo spre Feldioara, cu trenul. Pina la Argestru este transportat cu camioane acoperite de prelata, metoda care a adus multe discutii si reclamatii de la autoritatile din Vatra Dornei. Mai mult, i-a cam pus pe fuga pe turisti si pe cei care intentionau sa-si cumpere case pe Valea Bistritei, pe traseul celor 35 km pe care trec camioanele cu uraniu.

Apa carata din padure
Crucea e un sat pirlit, cam singurul de pe malul Bistritei, pe drumul spre Vatra Dornei, care nu s-a umplut de vile. Casele din Crucea sint vechi, jerpelite, cu o vaga urma a unei bunastari pe care trebuia sa o fi avut cindva oamenii din zona. Din blocurile construite pentru mineri, doar caminul de nefamilisti, murdar si fara geamuri, nu mai e de mult timp locuit. Celelalte – blocuri de garsoniere sau de apartamente cu doua-trei camere – sint pline. Firma care e acum proprietara blocurilor vinde un apartament de doua camere cu 30.000 de lei. Apa care curge la robinete nu e de baut, iar incalzirea se face la sobele care au innegrit peretii blocurilor. Oamenii din Crucea merg dupa apa, cu bidoanele, tocmai la izvoarele din padure. “E gata colorata, nici cafea nu trebuie sa mai pui in ea. Si ai si rime asigurate, daca vrei sa dai la peste”, spune una dintre locatare.

FARA PROBLEME

“Au fost sesizari si verificari in privinta minei de la Crucea. S-a constatat ca nu sint afectate nici apele, nici solul, nici aerul, nici sanatatea oamenilor. Afectat a fost turismul. In urma cu citiva ani, un grup de israelieni a renuntat la vizita in zona Vatra Dornei, de teama uraniului de la Crucea, despre care citisera in presa”
Iluta Cocris – inginer APM Suceava

Sursa: Jurnalul National

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente