In Calendarul Ecologic, 10 decembrie este Ziua Mondiala a Drepturilor Omului, marcata printr-o suita de actiuni specifice, de la tara la tara. Paleta drepturilor omului care pot fi aduse in atentia cetatenilor cu acest prilej este foarte larga. Si daca despre multe alte drepturi fundamentale ale omului suntem mai bine informati, exista unele, aparute recent, despre care nu s-au spus multe lucruri. In aceasta categorie poate fi integrat dreptul la un mediu sanatos, un drept relativ nou, care face parte din categoria drepturilor „de solidaritate”, alaturi de alte drepturi, cu un continut la fel de important – dreptul la pace, dreptul la dezvoltare.
Dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos a parcurs un drum lung pana la momentul consacrarii sale. Semnificatia sa este foarte complexa si se refera la responsabilitatea statului, dar si a tuturor persoanelor fizice si juridice de a proteja si conserva mediul, resursele sale, atat pentru prezent, cat si pentru viitor.
Sintagma „mediu sanatos” se refera la o anumita calitate a mediului, care nu poate fi mentinuta decat printr-o atitudine de respect fata de resursele acestuia. Pastrarea unui mediu sanatos semnifica, in realitate, conservarea si ameliorarea conditiilor de viata, mentinerea echilibrului ecologic, a ecosistemelor din care fiinta umana face parte integranta. Prin analogie cu acest drept, s-a impus recunoasterea pentru public a dreptului la informare privind starea mediului si accesul la justitie in caz de incalcare a dreptului la un mediu sanatos.
In acelasi context, in completarea si continuarea dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos, si-au facut loc „drepturile generatiilor viitoare”, care semnifica ideea pastrarii patrimoniului natural pentru prezent, dar si pentru generatiilor care vor veni. Iata cum drepturile omului din perspectiva ecologica si-au castigat un loc important in panoplia drepturilor fundamentale ale omului cu traditie. Punerea problematicii de mediu inaintea oricaror altor aspecte din societate a devenit un deziderat si, treptat, o realitate de necontestat. Secolul acesta va trebui sa fie, pe drept cuvant, un secol al reconcilierii omului cu mediul sau de viata si de existenta.
Iata cum cuvintele marchizei de Pompadur „Dupa mine potopul” trebuie parafrazate, schimbandu-le cu totul in contextul actual, in sintagma: „Dupa mine generatiile viitoare!”.
