Infrastructura interioara veche a blocurilor din Capitala face ca apa care curge de la robinet sa fie de calitate indoielnica. Uzina de la Rosu produce zilnic sute de mii de metri cubi de apa potabila. Apa „bruta” din rau trece prin mai multe etape de purificare.
decantoare
Multi bucuresteni s-au intrebat macar o data de unde provine apa de la chiuveta si daca aceasta poate fi consumata cu incredere, fara riscul de a se imbolnavi. Fie ca vine de pe conducta alba ca varul sau galbena de rugina, cu presiune sau fara, calitatea apei de la robinet este inca o dilema pentru multi dintre locuitorii Capitalei.

Pentru siguranta, unii prefera sa dea lunar sute de lei pe apa imbuteliata, contribuind masiv la poluarea cu deseuri plastice. Producerea apei imbuteliate presupune in schimb, un consum mare de energie si implicit poluare cu dioxid de carbon avand in vedere cantitatea mare de petrol necesara obtinerii apei la pet.

Pana sa ajunga in paharul sau cratita consumatorului bucurestean, aceasta parcurge un drum lung, pornind de la stadiul de apa de rau, tulbure si plina cu organisme de tot felul, pana la cel de apa numai buna de baut.

Tevile vechi din blocuri sunt de vina

Reprezentatii Apa Nova spun ca din uzinele de tratare bucurestene apa pleaca spre gospodariile locuitorilor Capitalei cu un grad de siguranta pentru sanatate incontestabil. „Apa produsa de noi suporta zilnic sute de analize. Este cea mai analizata apa potabila”, spune Epsica Chiru, director general adjunct la Apa Nova.

El a adaugat ca problemele privind calitatea apei apar la tranzitarea tevilor interioare ale blocurilor, multe dintre acestea fiind foarte vechi. „Daca tevile interioare sunt schimbate, bucuresteanul poate consuma cu incredere apa de la chiuveta pentru ca este buna si ieftina. Un litru de apa imbuteliata costa in jur de 3 lei. Tot atata costa 1.000 de litri de apa de la robinet”, a mai spus Chiru.

Apa bucurestenilor, din Dambovita si din Arges
etapele producerii de apa potabila
Intreg Bucurestiul este alimentat cu apa provenind din surse de suprafata, cea subterana nefiind conforma cu standardele impuse de lege, potrivit lui Epsica Chiru. Uzina de tratare si de productie a apei potabile de la Rosu furnizeaza aproximativ 250.000 metri cubi de apa pe zi locuitorilor Capitalei, ceea ce reprezinta o treime din necesarul Bucurestiului, restul provenind de la uzinele Crivina-Ogrezeni si Arcuda. Uzina de la Rosu si cea de la Crivina preiau apa „bruta” din raul Arges, iar statia de la Arcuda este alimentata cu apa din raul Dambovita.

In dreptul localitatii Crivina, aflata la aproximativ 17 kilometri de Bucuresti, apa „bruta” a Argesului este captata si trece printr-un proces de pretratare.

Un gratar inlatura toate obiectele plutitoare cum ar fi peturile, pungile din plastic sau materiile pentru decantarea carora nu este necesara utilizarea reactivilor. „Apa de suprafata poate contine materiale in suspensie, substante organice sau organisme acvatice care trebuie inlaturate”, a spus Epsica Chiru. La Rosu, apa „bruta” ajunge tulbure, precum borsul. Turbiditatea poate atinge uneori si mii de grade, in conditiile in care, pentru a putea fi consumata, turbiditatea apei nu trebuie sa depaseasca un grad.

Imediat au loc procesele de coagulare si floculare, cand particulele foarte fine, aflate in suspensie in apa, se aduna sub forma de floconi sub actiunea unui coagulant, in cazul Uzinei de la Rosu, sulfatul de aluminiu. Urmeaza apoi etapa decantarii, cand floconii se depun in sase decantoare cilindrice, avand fiecare cate 48 de metri in diametru. In urma acestui proces, apa este destul de limpezita, gradul de turbiditate fiind mult scazut.

Etapa filtrarii cu nisip

Dupa decantare, urmeaza filtrarea apei. Uzina de la Rosu dispune de 30 de filtre cu o suprafata unitara de 120 metri patrati. 28 dintre aceste filtre functioneaza cu nisip, iar celelalte doua cu carbune activ, acestea din urma fiind parte a unui experiment. „Carbunele activ are proprietati mari de imbunatatire a parametrului gust si de asemenea este foarte bun pentru neutralizarea anumitor tipuri de poluare”, ne-a explicat Adrian Stanciu, director de productie la Apa Nova.

Nisipul utilizat pentru filtrare este adus de la Aghires, judetul Salaj. „Este vorba despre un nisip special. Se numeste nisip cuartos si are o anumita granulozitate”, a precizat Epsica Chiru.

In urma parcurgerii intregii filiere de tratare, turbiditatea apei scade treptat, pana cand, inainte de dezinfectia cu clor, aceasta ajunge sa fie de doar 0,2 grade, ceea ce inseamna de patru ori mai putin decat prevad normele europene in domeniu. La final, apa rezultata este dezinfectata cu clor, un tratament ce presupune eliminarea bacteriilor, virusilor si parazitilor. „Clorul este cunoscut ca fiind cel mai eficient dezinfectant. Are avantajul de a distruge eventualele microorganisme care raman in apa dupa toata filiera de tratare”, a spus Epsica Chiru.

La iesirea din uzina, apa este transportata prin apeducte de beton la cele 20 de rezervoare situate la periferia Capitalei. Apa potabila este apoi pompata din rezervoare si trimisa in reteaua de alimentare.

750 de mii de metri cubi reprezinta necesarul zilnic de apa potabila la nivelul Capitalei.

Trei statii de tratare

Apa potabila pentru municipiul Bucuresti este furnizata de trei uzine: Rosu, Arcuda si Crivina. Uzina de la Arcuda a fost prima statie de producere a apei din Capitala. Aceasta a fost construita in anul 1900.

Daca tevile interioare sunt schimbate, bucuresteanul poate consuma cu incredere apa de la chiuveta, pentru ca este buna si ieftina.

Epsica Chiru, director general adjunct Apa Nova

Sursa: Adevarul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here