Rezervele certe de gaz natural ale tarii noastre se ridica la aproximativ 100 de miliarde de metri cubi. Iar vesti imbucuratoare au venit in ultima perioada si dinspre platforma continentala a Marii Negre, unde s-a descoperit un zacamant important, care ar putea acoperi intreg consumul intern pe o perioada de 6 ani. Pentru specialisti insa, mai atractiva pare sa fie o resursa pe care Romania nu si-a valorificat-o inca: e vorba de gazul de sist care, conform estimarilor, se gaseste din abundenta in tara noastra.
Referitor la gazul de sist, se ridica insa doua intrebari. Prima ar fi in ce masura estimarile privind rezervele se vor confirma, dat fiind ca Exxon Mobil s-a retras recent din Polonia (considerata a fi numarul 1 in Europa ca potential pe aceasta resursa), dupa ce forajele de testare a unor zacaminte s-au dovedit total nesatisfacatoare.
Iar a doua intrebare ar fi daca se justifica urmarile negative ale exploatarii gazului de sist, printre care se numara poluarea panzei freatice cu substante toxice si provocarea de cutremure de suprafata (fapt atestat de Serviciul Geodezic al SUA). Asta intr-o tara ca Romania, care are cel mai ridicat potential seismic din Europa.
In plus, trebuie luat in calcul si faptul ca beneficiile statului roman de pe urma extragerii gazului de sist ar putea fi practic nule daca se va aplica recomandarea ca “redeventele pentru gazele de sist sa fie mai mici decat cele pentru gazele conventionale”, avand in vedere nivelul deja foarte scazut al redeventelor practicate in Romania (intre 3,5% si un maxim de 13%, de regula neaplicabil!).
Apoi, probleme sunt si cu zacamantul recent descoperit in Marea Neagra, de care am amintit. Acesta ar putea permite o reducere a importului de gaze pe o perioada determinata, de cca 10 ani, dar asta doar daca productia va fi destinata pietei locale si doar daca se vor mai face descoperiri in zona. Altfel, costul exploatarii, estimat undeva intre 3 si 10 miliarde $, ridica intrebari privind eficienta economica a acestei exploatari. Plus ca rezervele, in fapt, nu apartin decat intr-o mica masura statului roman, grosul revenind companiilor Exxon Mobil si OMV, care au primit licenta de exploatare.
Aceste doua companii nu sunt obligate sa vanda in Romania, doar se presupune ca o vor face, cu conditia ca statul roman sa fi incheiat acorduri de partaj al productiei (inainte de acordarea licentelor) si sa nu fi acceptat doar niste redevente modeste – mai ales ca nivelul acestora nu poate fi modificat, acest aspect fiind stabilit in legea de privatizare a Petrom si in Legile petrolului si gazelor.
Cat priveste importul de gaze din Rusia, Romania nu are un contract direct de import-export cu Gazprom si este nevoita sa importe gaz prin firme intermediare, la preturi sensibil mai mari fata de alte tari, in conditii de livrare similare. Nu suntem singurii in aceasta situatie, diferente asemanatoare mai apar si in cazul altor tari, iar asta contureaza o concluzie neplacuta, aceea ca factorul politic determina in final nivelul pretului. Asa cum spunea si Cliff Kupchan, fost oficial in cadrul Departamentului de Stat al SUA, “exista o legatura evidenta intre pretul la care Rusia vinde gaz fostilor sai sateliti si loialitatea lor politica fata de Kremlin.”
