Fauna Australiei este cu adevarat unica: aproximativ 83% dintre mamifere, 89% dintre reptile, 90% dintre pesti si insecte si 93% dintre amfibieni sunt endemice acestui continent. Dar ce determina unicitatea faunei Australiei?
Ind-AustPlateSmColLabelSpecialistii au in vedere mai multe caracteristici specifice: in primul rand, izolarea continentului, stabilitatea sa tectonica, precum si caracteristicile unice ale climatului. Astfel, continentul se afla in Oceanul Pacific, iar cea mai apropiata insula mai importanta se gaseste la 150 km distanta (Noua Guinee). Din punct de vedere geologic, Australia este localizata in mijlocul placii tectoice australiene, ceea ce face ca regiunea sa fie mai stabila. Climatul continentului este puternic influentat de fenomenul El Niño, care determina prezenta unor lungi perioade secetoase. Deserturile (sunt 10, dintre care cele mai importante sunt Victoria, Tanami, Gibson si Marele Desert Nisipos) se suprapun peste o parte importanta a teritoriului: 1371000 km patrati sau 18% din suprafata. Insa peste 70% din teritoriu este clasificat ca arid sau semi-arid, ceea ce pune Australia pe locul 2 in topul celor mai uscate continente, dupa Antarctica.
In general, cand vorbim despre fauna Australiei ne gandim automat la canguri – ceea ce este nepotrivit, avand in vedere uriasa biodiversitate existenta aici. Dovada este si faptul ca, anual, oamenii de stiinta descopera numeroase specii. Ultima experienta de acest gen a avut loc in iulie 2013, cand oamenii de stiinta au aflat ca diversitatea serpilor australieni a fost extrem de subestimata si ca ar exista intre 29 si 35 de specii in plus fata de cele 27 oficial recunoscute. Tot in iunie 2013 a fost descoperit pe Muntele Kaputar un limax roz…fosforescent, avand o lungime de 20 cm, unic in lume. Dar aceste descoperiri interesante nu se limiteaza la uscat: in 2011, a fost descoperita o noua specie de delfini in largul coastei Melbourne: delfinul Burrunan.
Insa fauna „obisnuita” a Australiei impresioneaza la fel de mult. Continentul este cunoscut si recunoscut pentru numarul important de monotreme si marsupiale ce traiesc aici. Doua din cele 5 specii existente de monotreme – echidna si ornitorincul – traiesc in Australia. Cat despre marsupiale, continentul detine recordul cu privire la numarul si varietatea lor. Marsupialele carnivore includeau Tigrul Tasmanian, al carui ultim reprezentant a murit in captivitate in 1936, precum si Diavolul Tasmanian – care a devenit extinct pe continent acum cca 600 ani si se gaseste in prezent doar in Tasmania. Oposumul, cangurul si koala reprezinta poate cele mai cunoscute marsupiale australiene.
Continentul adaposteste, insa, si alte animale tipice : mamiferele placentale sunt mai putin reprezentative si mult mai recente decat marsupialele si monotremele. Rozatoarele terestre si liliecii (dintre care doua genuri endemice) au aparut acum cca 15 milioane de ani, migrand, cel mai probabil, din Asia. Primul animal introdus de catre om a fost cainele Dingo, acum cca 5000 de ani. Colonistii si-au adus animale pentru vanatoare, pentru companie ori hrana (vulpi, iepuri, diverse specii de ungulate, porci, pisici, camile), care si-au creat cu timpul populatii salbatice (salbaticite).
Ecosistemul australian a fost complet bulversat in momentul in care a inceput colonizarea continentului. Speciile straine au avut un efect devastator asupra echilibrului ecologic. Introducerea de animale precum iepuri, vite sau cai a determinat aparitia unui dezechilibru, intrucat acestea au intrat in competitie cu ierbivorele native, facand ca populatiile acestora sa atinga valori critice. Iepurii, in particular, adusi de catre primii colonisti, au produs un dezastru de neimaginat pentru acest continent. Utilizarea mixomatozei si campaniile de vanatoare au tinut sub control proliferarea acestor rozatoare, al caror numar a depasit in anumite ocazii 200 de milioane. Astazi, o problema similara este pusa de dromaderii de Afghanistan, care pun probleme in zonele desertice si semidesertice din centrul Australiei.
Australia detine un veritabil record in ceea ce priveste gradul de extinctie a mamiferelor: 50% dintre mamiferele care au disparut la nivel global in ultimii 200 de ani traiau aici.
