DEGRADARE – Faleza fosilifera din Cernavoda se prabuseste incet, dar sigur
Putini sint cei ce stiu ca atunci cind vin spre mare, daca-si arunca privirea in dreapta, la malul in care se infige podul de la Cernavoda, vad o rezervatie fosilifera care te lasa sa citesti in stinca o istorie care te duce pina hat, departe, la vremurile cind reptilele gigantice erau stapinii Terrei.
Iar daca vrei sa atingi cu mina straturile de vietati fosilizate, cauti drumul ce duce pe malul Dunarii la statia de pompare a orasului Cernavoda, treci intii pe sub podul Saligny, apoi pe sub cel rutier si chiar locul din mal in care se reazama cel din urma este punctul de pornire al unei faleze inalte, spectaculoase, ce-si expune cu dezinvoltura dedesubturile si virsta. Drumeagul alb de calcar se lungeste timid de-a lungul falezei ce-si mai rostogoleste peste el, din cind in cind, stincile in care au incremenit vietati de zeci de milioane de ani. Pe linga ea, Dunarea, ce curge la o aruncatura de bat, e un copil.
De sub pod pina la statia de pompare, unde este si punctul terminal al locului fosilifer, mergi cu ochii lipiti de stinci cam 1.300 de metri. Mai ales de esti profan in materie de geologie si paleontologie scormonesti cu privirea straturile in cautarea unei fosile mai mari pe care ai putea-o incadra intr-un regn. Scoicile ingramadite una-ntr-alta se vad fara efort, insa tot te opresti la toti bolovanii ajunsi in drum sa iscodesti dupa vreo planta, vreun melc mai acatarii, sau orice urma care sa te duca cu gindul la vietatile ce misunau pe-aici acum 65 de milioane de ani…
CAD FOSILE! „Uite, uite aici!”, strigam la fata de la foto. „Pare a fi ceva… un peste sau vreo planta…” N-avem idee, dar fotografiem intr-una. E adevarat – toate vietuitoarele astea sint imortalizate aici de circa o vesnicie si ceva, dar nu strica sa le prelungim existenta si altfel. Fotoreporterul s-a dus sub mal si prinde tot ce-i incremenit si tot ce misca. „Aveti grija sa nu va cada vreo piatra-n cap”, ii striga nea Mihai.
Nea Mihai, un barbat in etate, dar fara virsta, sta aici, intr-o casuta pe care si-a ridicat-o pe malul Dunarii in vecinatatea locului fosilifer, cu „baba” lui, de prin „84. Acum „baba” ii e bolnava „pe moarte” zice el. Iar bani sa umble cu ea pe la doctori n-are… Mai aduna fiare de pe malul Dunarii si, din cind in cind – din cite ne spune el – mai gaseste si melci din cind in cind „din aceia din piatra – fosilizati. Ii arunc… ce sa fac cu ei?”, ne intreaba el oarecum retoric desi ne prindem, dupa limbaj, ca stie cam despre ce e vorba. Tot el ne arata si panoul prafuit, indicator al rezervatiei fosilifere, ce atirna de mal intr-un cui, cu scrisul spre perete. Vrem sa rasucim panoul sa vedem si noi ce scrie, dar el ne tot atentioneaza sa nu ne apropiem prea mult de mal ca pica pietre. Mai ales ca acu vreo doua zile a plouat cu galeata. „Eu cind ploua nici nu trec pe-aici. Mi-e frica! Pietre tot cad, cade pamint… pai uitati-va la mal cum e prabusit!” Ne arata un fenomen pe care-l ghicisem si noi – faleza fosilifera o cam ia la vale. Se vede clar, sint bucati de pamint cazute cu vegetatie pe ele. Cu asta ne-am obisnuit ca o vedem cam pe toate falezele de pe malul marii, insa cel mai bine se vede la 2 Mai. „Uitati, acolo, aproape de pod, au cazut tone intregi. Au venit cu fadroma sa le ia!”, ne arata nea Mihai un punct in directia podului. Din fericire pentru noi nu le-a luat pe toate si astfel am reusit sa facem un fel de incursiune, de aproape, in maruntaiele pamintului. Acolo de unde-au cazut tonele acum e o scobitura zdravana brazdata de crapaturi adinci si largi.
Pe linga bolovanii pravaliti, la poalele falezei sint gramezi de pamint ce parca a fost strecurat printre calcare.
VALOARE. Despre locul fosilifer, lectorul doctor Caraivan Glicherie ne-a explicat ca acesta „ofera profile geologice si paleontologice tipice pentru perioada Cretacic inferior. Formatiunea de la Cernavoda cuprinde o bogata fauna specifica acelor timpuri.” Iar ca factor de spectaculozitate, referitor la Cretacicul inferior – perioada asociata dinozaurilor – profesorul ne-a mentionat ca printre fosile s-au mai gasit si „cite un sold sau cite o masea de dinozauri marini.”
Rezervatia fosilifera Cernavoda, monument al naturii geologic si paleontologic, are o suprafata declarata de 3 hectare: 1,3 kilometri lungime pe, aproximativ, 23 metri inaltime. Nu se cunoaste cit de adinc se intinde in uscat. A fost declarata arie protejata in 1970 printr-o decizie a Consiliului Judetean Constanta si, ulterior, prin Legea 5 din 2000.
„Importanta geologica a punctului fosilifer de la Cernavoda”, dupa cum este descrisa pe site-ul Agentiei pentru Protectia Mediului Constanta, „rezulta din faptul ca este singurul loc din Dobrogea de Sud unde apar la zi (la vedere – n.r.) depozite cretacice inferioare cu o bogata fauna fosila ce a permis posibilitatea delimitarii clare a etajelor Cretacicului inferior si corelarea acestor depozite cu cele similare din regiunile clasice ale Europei, Africa de Nord si Asia Mica. Asemenea fauna si formatiuni bine descrise si usor de studiat nu se mai cunosc pe teritoriul tarii noastre si nici in tarile invecinate (…) Acest punct fosilifer cuprinde o bogata fauna fosila reprezentata prin 72 de specii. Iar ca vegetatie apar numeroase trunchiuri silificate de conifere.” Pe linga speciile cunoscute si in alte zone europene, aici au fost identificate fosile descrise pentru prima oara in lume.
Pro si contra stoparii eroziunii
Omer Iuksel, militant de mediu si membru al Asociatiei Balcanice de Mediu, insista ca zona „trebuie neaparat protejata pentru ca, in mod logic, un loc fosilifer nu se mai poate reface. Iar in afara eroziunii naturale exista si un factor antropic ce actioneaza asupra rezervatiei si anume vibratiile datorate trenurilor ce trec podul feroviar.” Idee care apare si intr-o cerere de finantare din fonduri PHARE a Consiliului Local al orasului Cernavoda – care de altfel este si custodele rezervatiei – privind protejarea, conservarea si valorificarea locului fosilifer Cernavoda – „Locul fosilifer Cernavoda, instituit ca arie naturala protejata conform Legii 5/2000, a fost afectat in timp de realizarea in zona de lucrari precum Canalul Dunare – Marea Neagra si a complexului feroviar si rutier Fetesti”. Cererea, care viza „aplicarea unor solutii tehnico-ingineresti de protectie a arealului, introducerea in circuitul stiintific, turistic si educational al rezervatiei prin lucrari de imprejmuire, paza, panouri informative si iluminat ornamental” a primit insa aviz negativ.
Nu de aceeasi parere sint insa geologul Caraivan Glicherie, lector doctor al Facultatii de Stiinte ale Naturii Universitatea Ovidius si nici Lorely Jianu, bilog in cadrul compartimentului Biodiversitate al Agentiei pentru Protectia Mediului Constanta, care considera ca este vorba doar de o eroziune naturala, normala ce nu poate fi stavilita prin interventie umana mai ales ca este vorba de o arie protejata.
Sursa: Jurnalul National
