Drumurile dintre Sulina si Letea, cea mai nordica padure subtropicala din Europa

0
85
Drumurile dintre Sulina si Letea, cea mai nordica padure subtropicala din Europa

Canalul cu nuferi, drumul prafuit si poteca nisipoasa leaga Sulina de inima Padurii Letea. In plina vara, cand apele Dunarii sunt retrase sub arsita, se observa cel mai bine cum spinarile de nisip se ridica intre fasiile de padure ale rezervatiei. Turistii vin atunci in numar mare, ca sa vada lianele incolacite pe trunchiurile copacilor ori caii salbatici, insa un alt spectacol se desfasoara deasupra lor si ii vrajeste: zborul stolurilor de pelicani, amintind tuturor de imparatia apelor din Delta.

Din Sulina, excursia la Padurea Letea incepe dis-de-dimineata, cand ratele salbatice inca dorm in cuiburile dintre trestii, netulburate de barci. Ne strangem multi, iar ghidul se bucura. Are cui sa povesteasca despre Dunare si Delta. Pornind de pe cheiul central, barca cu motor, lasata mult in apa sub greutatea noastra, traverseaza mijlocul Canalului Sulina, iese din oras si intra in dreapta pe un canal ingust, paralel cu tarmul indepartat al Marii Negre. Am intrat in stufaris si mergem incet. Doar cate un starc cenusiu ori cate o dumbraveanca stau de veghe prin imprejurimi. Trecem pe langa o gospodarie ascunsa in spatele unui gard, apoi pe langa o barca ratacita intre trestii. Dupa trei sferturi de ceas, oprim si coboram pe mal, langa un drum pietruit. Suntem in Cardon, un sat cu putine gospodarii, la care se ajunge cu masina de la Sulina. Casele, ca oriunde in Delta, sunt rasfirate pe pamantul nisipos, in spatele gardurilor din lemn si stuf, pazind linistea dintre canalele de apa.

Cu o masina ca de safari, ne continuam drumul de cativa kilometri spre localitatea C.A.Rosetti, taind o intindere cu ierburi uscate, prafuita si numita de ghid “izlaz comunal”. Doar tufisurile tepoase si pasarile tin piept vantului ce ridica mici vartejuri de colb. Printre case insa, nisipurile se impaca bine cu porumbul, vita de vie si firele de flori proaspete. O pauza de 20 de minute ne lasa sa intram intr-o biserica alba, inca in constructie, si intr-un magazin cu de toate, ca sa luam macar apa inainte sa intram in rezervatie. Daca nu ar fi fost galagia grupului nostru si huruitul motorului de masina, am fi avut impresia unui sat adormit ca-ntr-o poveste.

In urmatoarea jumatate de ora, dupa hurducaieli si derapari pe nisipurile drumului, ghidul ne anunta ca am intrat in zona sudica a Rezervatiei Padurii Letea, protejata de catre statul roman inca din 1930. Din cele 5260 de hectare, doar jumatate sunt impadurite, restul fiind ocupat de dune si depresiuni cu vegetatie de stepa, din cand in cand intrerupte de palcuri mici de copaci si tufisuri. Masina noastra incalca granitele padurii si, obosita de atata nisip sub roti si lovituri de crengi lungi, se opreste la umbra unor stejari inalti. Ne pregatim de mers pe jos, iar ghidul prinde sa ne spuna doua cuvinte despre hasmacurile Letei, adica fasiile de padure ce alterneaza cu liniile nisipoase si ondulate, creatii naturale ale apelor si vanturilor. Plopii, fagii, stejarii, frasinii, aninii si salciile isi arunca crengile spre inaltimi, insa o forta nestiuta le rasuceste, le stramba si le impiedica sa ajunga prea sus, acolo unde stolurile de pelicani se rotesc din timp in timp.

Ghicim repede poteca spre o duna inalta, dominand spatiul deschis intre doua fasii de padure. Printre firele calde de nisip, cochiliile albe amintesc de marea indepartata, mai demult stapana peste aceste locuri. Tufele de carcel pigmenteaza cu rosu coama alba a dunei, rotunjita de vanturile neincetate. Degeaba asteptam la inaltime, caci animalele mai rar se ivesc de printre copaci; pentru ele, e deja prea multa vanzoleala estivala. Ghidul ne povesteste ca, in afara de caii salbatici deja celebri, s-au aciuat pe aici caini enoti si chiar sacali, veniti pe gheturile iernii dinspre Ucraina. Caprioarele si mistretii ies uneori pe dune, la fel si viperele, insa nu sub ochii turistilor. Letea e salbatica.

A urmat o plimbare prin padure, pentru ca noi sa putem admira in voie trunchiurile drepte, de care s-au incolacit haotic zeci de liane lungi, aduse parca din jungla lui Tarzan. Cu frunzele verzi si rosii, vita de vie salbatica atarna in voie de crengile stejarilor. Lipsesc de aici doar apele Dunarii, ca sa te poti misca prin Letea cu barca si sa vezi oglindindu-se toate contorsiunile pe care le pot face ramurile si lianele. Se spune ca, oriunde mergi, trebuie sa lasi ceva ne-vazut, ca sa ai motiv sa te intorci vreodata. Noi vom cauta Letea din nou, pentru caii ei salbatici si pentru ascunzisurile inundate de ape.

Mai departe, masina ne-a trasportat dincolo de padure, spre satul Letea. Inainte de a merge la pranz, ghidul a considerat ca ne-ar prinde bine o baie intr-un lac din pustiu. Asa ca am oprit iar. In urma cu ceva decenii, o inundatie mare a sapat marginea de canal si a dat voie unui izvor cu apa sarata sa respire si sa formeze o balta in nisipurile de aici. Drept multumire, localnicii au pus o cruce albastra. Langa ea, au aparut si niste tufisuri, bune de umbra pentru turisti.

Dupa-amiaza s-a sfarsit pentru noi cu o masa bogata in peste de soi, unul trecut cu insistenta prin zeama de legume si smantana, altul potrivit cu mamaliga aurie si mujdei. La desert – gogosi pudrate, dulci precum mierea.

Din satul Letea, am plecat inapoi spre Cardon, pentru un alt drum pe ape.

La intoarcere, spre placerea tuturor, barca a intalnit o delta insorita, cu nuferii albi si galbeni deschisi printre frunzele late. Fiindca adancimea Canalului cu nuferi este destul de mica, apa limpede a lasat sa se vada cum tulpinile cu boboci se lungesc spre lumina. Delta s-a animat: cormorani, gainuse, egrete, rate si broaste testoase se intalnesc printre trestii; barcile circula in voie, starnind valuri mari. Linistea Padurii Letea pare foarte departe, iar noi ne amintim ca am lasat-o prinsa de lianele cu radacini in nisip.

De stiut

● Rezervatia Padurea Letea face parte din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii si se afla in partea de nord a acesteia, la 23 km (nord) de Sulina.

● Dintre pasarile Letei merita amintite vulturul codalb, prigoria, pupaza, soimuletul de seara. Ghidul ne-a precizat ca au fost observate recent cateva berze negre.

● Letea este cea mai nordica padure subtropicala din Europa, cu o flora specifica, din care nu lipsesc zece specii de orhidee.

● Turul nostru Sulina – Padurea Letea a durat opt ore si a costat 60 lei/persoana, la care s-a adaugat costul pranzului –45 lei/persoana (bautura e inclusa in pret).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here