Fa?a neagr? a energiei verzi
Ministrul Energiei: Vom ajunge să stăm pe întuneric dacă nu limităm capacitatea proiectelor de energie verde
Fata neagra a energiei verzi
Fata neagra a energiei verzi

Turbinele de vant nu mai reprezinta demult o noutate. Au devenit la fel de obisnuite ca si stalpii de inalta tensiune. Dupa ce au avut perioada lor de polemici si dezbateri, a urmat perioada de maxim interes pentru crearea fermelor eoliene, o investitie sigura pentru mediu, dupa cum au sustinut expertii. La scurt timp insa acestea si-au aratat adevarata valoare. Daca nu sunt puse in miscare de vant atunci sistemul energetic national revine la productia de energie pe baza de carbune si hidro. Eolienele au prezentat un interes atat timp cat statul a subventionat montarea acestora. In schimb, cei care au avut de pierdut au fost consumatorii care au platit preturi mai mari pentru energia electrica consumata. Apoi intervine si partea prin care este afectat mediul.

La inceput au existat voci care au apreciat ca montarea acestor mori de vant reprezinta un pericol atat pentru mediu cat si pentru oameni. Expertii in ornitologie au avertizat asupra riscurilor pentru zburatoare. Comunitatile s-au acomodat usor cu moartea a catorva zeci de mii de pasari si de lilieci anual. Ce se intampla cu aceste turbine in timp, incepe insa sa devina un subiect de actualitate. Exemplul Statelor Unite ar trebui sa dea de gandit autoritatilor.

Mirajul american

In urma cu peste 30 de ani, cand Statele Unite ale Americii au decis ca e nevoie de mai multa energie si si-au indreptat atentia catre cea eoliana, solutia a parut remarcabil de practica si de simpla.

Trei ferme uriase au fost construite, Altamont, Tehachapi si San Gorgonio, zone alese atat gratie fortei vantului din regiunile respective cat si datorita faptului ca erau strabatute deja de o retea de linii de inalta tensiune. Legislatia care punea piedici investitorilor a fost modificata pentru a crea conditii optime investitorilor. S-a ajuns astfel, ca la inceputul anilor ‘80, California sa le permita oamenilor de afaceri sa recupereze pana la 50% din banii cheltuiti pentru turbinele eoliene.

Posibilitatile de imbogatire rapida, datorita subventiilor au fost speculate la maximum. Investitiile au inceput sa curga pe banda rulanta. Studiile, cercetarile au lipsit cu desavarsire, si asa s-au ridicat o multime de turbine fie prea mari, fie prea mici, absolut inutile. In nebunia creata de energia alternativa, subventiile au fost acordate fara a se verifica macar daca turbinele functioneaza. Insa in 1986, subventiile au fost taiate, din cauza pretului la petrol care a luat-o razna. Iar „oamenii de afaceri” din industria energiei eoliene au disparut la fel de repede cum au aparut, lasand in urma lor turbine nefunctionale. Repararea lor s-a dovedit a fi neprofitabila iar piesele de schimb, incetul cu incetul, nu au mai fost de gasit, pentru ca producatorii au renuntat si ei la afaceri. Asa s-a ajuns in prezent ca doar cateva dintre turbinele din imensele ferme eoliene sa isi mai invarta palele. Iar adevarul este si mai trist: cele care inca mai par ca functioneaza nu produc energie, ci doar mentin motorul in functiune.

Abatorul turbinelor

Zeci de ani mai tarziu, au inceput sa fie luate in calcul si implicatiile asupra mediului: ferma de 5.000 de turbine din Altamont este pe una dintre principalele rute de migrare a pasarilor si 10.000 de pasari, multe facand parte din specii protejate, au fost ucise anual. Activistii pentru protejarea mediului, cei care ar fi trebuit sa fie militanti pentru utilizarea turbinelor eoliene, sunt printre cei mai indarjiti contestatari iar rapoartele prezentate estimeaza ca anual au fost ucise intre 75.000 si 275.000 de pasari in S.U.A.

Mai mult de atat, mii de turbine sunt nefunctionale si sunt un adevarat pericol. Constructiile au devenit adevarate paratraznete incandescente pe timp de furtuna, iar iarna nu sunt curatate de gheata de pe aripi devenind astfel periculoasa pentru toti cei care se aventureaza in preajma lor.

Americanii par ca si-au invatat lectia. Turbinele eoliene supravietuiesc doar atata timp cat exista subventii si exista destule voci care se opun continuarii subventiilor pentru acest tip de energie. In timp ce S.U.A. pare ca renunta la ideea de energie eoliana, Europa se concentreaza din ce in ce mai mult pe aceasta zona. Marea Britanie este unul dintre cei mai puternici militanti si sustinatori ai investitiei in ferme eoliene. Deocamdata, subventiile sunt luate in calcul si sunt promise pentru toti cei interesati de investitie.

Mirajul romanesc

„Este important sa avem un pret la energie care sa asigure sustenabilitatea industriala, in primul rand. Avem mari unitati producatoare care, daca nu luam aceasta masura, practic au pierderi si inchid portile. Evident, vorbesc si de pretul pentru populatie,”, spunea Victor Ponta in 2013.

El a adaugat ca, in ultimii sapte ani, pretul la gazele naturale in Statele Unite ale Americii, pentru industrie, a scazut cu 66%, in timp ce in Europa a crescut cu 35%. De asemenea, la energie electrica, in SUA pretul a scazut cu 4%, iar in Europa a crescut cu 38%. „Nu trebuie sa fii specialist in energie ca sa intelegi ca, atunci cand unii scad preturile cu 60% si altii le cresc cu 35%, probabil ca in Romania si in Europa, daca nu luam masuri, se vor inchide toate fabricile si o sa ramanem doar sa fim muzeu, eventual, al omenirii, ceea ce nu cred ca e bine nici pentru Romania, nici pentru Europa”, a mai spus Ponta.

Declaratiile premierului veneau in contextul dezbaterii nationale privind esalonarea subventiilor pentru producatorii de energie regenerabila deoarece Romania avea „cel mai generos” sistem de acordare a certificatelor verzi, pe care insa nu mai reusea sa il sustina.
Nota de fundamentare a actului normativ de reducere a subventiilor HG 994/2013 arata ca amanarea acordarii acestor certificate verzi nu afecteaza obiectivul Romaniei ca in 2020 ponderea in consumul brut a energiei regenerabile sa fie de 24%.

„Cresterea accelerata a punerilor in functiune a centralelor electrice din surse regenerabile va avea un impact semnificativ in factura la consumatorul final, cu variatii pe termen scurt intre 60 lei/MWh si 100 lei/MWh, fiind astfel necesara luarea unor masuri care sa conduca la sistarea efectului de crestere necontrolata a preturilor la clientii finali de energie electrica in conditiile mentinerii competitivitatii sectorului industrial si predictibilitatii cadrului legislativ privind promovarea energiei electrice produse din surse regenerabile”, se arata in nota de fundamentare.

Subventii platite de consumatorii finali

Bineinteles cei care suporta investitiile in turbine eoliene sunt tot consumatorii care in 2013 au achitat fiecare aproximativ 53 lei/MWh pentru puterea vantului.

In acest timp, un important om de afaceri din Romania spunea ca „Energia eoliana este o energie imorala pentru ca are nevoie de subventii si e platita din banii nostri”. „Ca niste elevi silitori, noi, Romania, preluam toate ideile proaste de la Bruxelles. Cum ar fi construirea a 4.000 MW eolieni din banul nostru. Si va spun din perspectiva de producator de turbine: este o industrie imatura care consuma bani si nu produce. Exageram foarte tare si vom cheltui foarte multi bani pe o energie ce nu va fi economica decenii de-acum inainte”, a afirmat el.

Energia produsa din surse regenerabile era sprijinita de Guvern prin schema certificatelor verzi. Fiecare producator primeste gratuit de la Transelectrica un anumit numar de certificate verzi pentru energia pe care o produce si o livreaza in retea. Mai departe, producatorii vand aceste certificate verzi catre furnizori, care sunt obligati prin lege sa le cumpere, scopul fiind ca o anumita parte din consumul final de energie sa fie asigurata de sursele regenerabile. Furnizorii isi recupereaza costurile cu achizitia certificatelor verzi prin includerea in tarife a acestor cheltuieli. In momentul de fata, se aloca 0,7 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs si livrat, daca centralele hidroelectrice sunt noi, cu puteri instalate de cel mult 10 MW; 0,5 certificate verzi, pana in anul 2017, si 0,25 certificate verzi, incepand cu anul 2018, pentru fiecare 1 MWh produs si livrat de producatorii de energie electrica din energie eoliana; 3 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs si livrat de producatorii de energie electrica din energie solara.

In prezent, energia regenerabila acopera aproximativ 8% din consumul final. Investitiile derulate in constructia de unitati de productie a energiei verzi depasesc 3 miliarde de euro, fiind realizate in principal de companii private. Romania sustinea energia regenerabila printr-o schema care asigura producatorilor un influx de 10 miliarde de euro, fiind cea mai generoasa din Europa. Deja industria incepe sa sufere din cauza scumpirii energiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here