Gaura din stratul de ozon se inchide

In cel mult 24 de ani, invelisul atmosferei care filtreaza ultravioletele va fi refacut.

Gaura din stratul de ozon s-a stabilizat in ultimii 15 ani, ca efect al reducerii drastice a emisiilor de clorofluorocarburi, din ultimii ani. Aceste substante mai sunt eliberate in atmosfera doar in cateva regiuni din Africa si Asia, iar reducerea lor favorizeaza considerabil micsorarea gaurii din stratul de ozon. Denumite comun CFC, ele constituiau principala cauza a distrugerii ozonului.

Antonio Ruiz de Elvira, profesor de fizica la Universitatea din Madrid, sustine ca rarefierea stratului de ozon, fenomen care a creat numeroase controverse in lumea stiintei, nu are nimic in comun cu incalzirea globala, iar in urmatorii 24 de ani, acest capitol va fi inchis, deoarece gaura din patura de ozon va disparea in mod natural.

Omul de stiinta spaniol a explicat ca gaura din stratul de ozon nu are nimic in comun cu incalzirea globala. Profesorul e optimist in privinta evolutiei acestui fenomen si, in urma cercetarilor pe care le-a efectuat, el a ajuns la concluzia ca gaura din patura de ozon nu a mai evoluat in ultimii 15 ani, datorita emisiilor minime de clorofluorocarburi in atmosfera.

Aceste substante se regasesc, in prezent, numai in anumite regiuni din Africa si Asia, iar activitatea lor scazuta influenteaza pozitiv evolutia fenomenului de refacere a stratului de ozon. Stratul de ozon protejeaza planeta de razele ultraviolete care sunt nocive indeosebi organismelor vii si, conform specialistilor, acestea provoaca, la om, inmultirea cazurilor de cancer. Paradoxal, teoria conform careia omul, prin activitatile sale, ar contribui la rarefierea ozonului este, oarecum, infirmata de profesorul Elvira, deoarece el a observat ca acest fenomen se petrece cu precadere la Polul Sud, care este prin excelenta o zona depopulata.

Freonul, printre principalii vinovati

Suprafata actuala a gaurii din stratul de ozon este de 24 de milioane de kilometri patrati, comparabila ca marime cu America de Nord. Dar acest fenomen poate fi identificat acum si deasupra Antarcticii, iar controversele cu privire la cauzele care il determina continua, specialistii sustinandu-si, fiecare in parte, teoriile cu argumente care mai de care mai credibile.

Pentru a nu infirma in totalitate teoriile celorlalti specialisti, conform carora anumite gaze cu efect de sera ar contribui la rarefierea ozonului, profesorul Ruiz de Elvira sustine ca, desi multa vreme s-a crezut ca gazul din diverse spray-uri ar fi daunator, in realitate freonul care se gaseste in aparatele frigorifice este acela care ar distruge considerabil mediul si, implicit, ar putea avea un efect destul de important in extinderea gaurii din patura de ozon. Cercetatorul insista asupra acestui amanunt, incercand sa explice totusi extinderea acestui fenomen si asupra zonelor populate de pe Terra, deoarece ozonul se rarefiaza in ultima perioada si in alte regiuni.

Patura de ozon, in lupta cu ultravioletele

In urma cu miliarde de ani, planeta era acoperita de vulcani, iar atmosfera era formata, in principal, din gaz carbonic si metan. Nu exista nici oxigen, nici ozon. Doua miliarde de ani mai tarziu, odata cu aparitia vietii in largul oceanelor, formele primare de viata au inceput sa produca oxigen care s-a acumulat treptat in atmosfera. La altitudine, sub efectul razelor ultraviolete intense, oxigenul s-a disociat si, combinandu-se cu ozonul, a format progresiv, la 25 de metri inaltime, patura de ozon.

La inceputul anilor 1920, oamenii de stiinta au inceput sa masoare constant concentratia de ozon din atmosfera. Ei utilizau instrumente speciale, iar in 1927 au elaborat prima versiune a unui dispozitiv minutios, denumit spectrofotometru de ozon Dobson, dupa numele cecetatorului G.M.B. Dobson, care s-a dedicat acestui domeniu.

Aparatul masoara cu precizie intensitatea relativa a luminii solare pentru anumite lungimi de unda din spectrul razelor ultraviolete.

Un atom de clor distruge 100.000 de molecule de ozon

Rarefierea stratului de ozon duce la distrugerea treptata a vietii pe Pamant, deoarece acesta joaca rolul unui filtru prin care este impiedicata actiunea nociva, asupra tuturor formelor de viata, a razelor ultraviolete emise de Soare. Ultravioletele deterioreaza ADN-ul din celule, deregleaza activitatea acestora, ajungand sa le distruga.

In plus, aceste raze perturba divizarea celulara a microorganismelor acvatice, ceea ce are grave consecinte asupra vietii de la poli. Unii specialisti sustin ca, in mare parte, alterarea paturii de ozon este rezultatul activitatii umane, printr-o abundenta a clorofluorocarburilor care nu se descompun in atmosfera. Cand sunt imprastiate in aer, ele se inalta in stratosfera, unde sub actiunea razelor ultraviolete se disociaza. Prin aceasta reactie este eliberat clorul care distruge ozonul. Un singur atom de clor poate sa distruga peste 100.000 de molecule de ozon.

Sursa: Adevarul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *