Idealismul verde se topeste sub caldura bugetelor in flacari

0
101
Idealismul verde se topeste sub caldura bugetelor in flacari
Idealismul verde se topeste sub caldura bugetelor in flacari

Dupa trecerea in noul an, New York Times a anuntat, cu durere in suflet, ca desfiinteaza biroul specializat in problemele mediului. Propaganda verde continua, insa, pe blogurile celui care a fost odata un prestigios cotidian american, devenit intre timp „Pravda de pe Hudson”.

Concluziile unui studiu recent al institutiei guvernamentale norvegiene Consiliul Cercetarii, in care se arata ca temperatura planetei s-a stabilizat incepand din 2000, sunt puse sub semnul intrebarii pe blogul Dot Earth de la New York Times. Motivul? Studiul nu a fost supus procesului de recenzare premergator publicarii intr-o revista de prestigiu.

Oare de ce nu s-au aplicat aceleasi standarde si pentru nenumaratele studii care propovaduiau sfarsitul iminent al lumii si construirea arcelor solare propulsate cu mori de vant?

Presa din Germania, sustinatoare infocata pana de curand a tezei incalzirii globale antropice, si-a schimbat discursul in ultima perioada. Au inceput sa apara tot mai multe intrebari despre posibilitatea supraestimarii efectelor dioxidului de carbon, iar Der Spiegel scrie ca „oamenii de stiinta sunt derutati de stoparea incalzirii globale”. Este vorba de aceeasi presa care il ironiza, cu circa un an in urma, pe profesorul Fritz Vahrenholt, autorul cartii „Soarele rece”.

Cercetatorii britanici au constatat ca temperatura globala si-a oprit cresterea in urma cu 15 ani, in timp ce Biroul Meteorologic al Marii Britanii a modificat discret si in scadere prognoza temperaturilor pana in 2020.

Ziarele germane au ajuns la concluzia ca „natura se comporta altfel decat au prognozat modelele”, spre nedumerirea cercetatorilor, si este nevoie de discutii deschise si corecte, „deoarece problema schimbarilor climatice a devenit prea politizata”.

Cu o fervoare similara celor mai dogmatice perioade din istoria omenirii, ecologistii au acaparat discursul public si au redus la tacere orice opinie contrara „religiei verzi”.

Cavalerii morilor de vant au ignorat costurile pe care trebuie sa le suporte populatia, in conditiile in care guvernele au acceptat usor participarea in cruciada pentru salvarea Pamantului.

Dar cavalerii morilor de vant nu au subestimat doar efectele revolutiei verzi asupra populatiei si economiei, ci si adevaratele costuri ale investitiilor. Un studiu recent de la Renewable Energy Foundation din Marea Britanie („Performanta parcurilor eoliene din Marea Britanie si Danemarca”) arata ca durata medie de viata a unei mori de vant este de 10 – 15 ani si nu de 20 – 25 ani, conform campaniilor de promo-vare a energiei verzi.

Studiul profesorului Gordon Hughes, de la Universitatea din Edinburgh, reprezinta un serios semnal de alarma pentru autoritati, care se vor confrunta cu noi presiuni din partea lobby-ului verde pentru majorarea subventiilor.

In perioada urmatoare, astfel de studii vor avea un impact public tot mai mare, deoarece nu mai exista niciun motiv pentru acceptarea scenariilor apocaliptice fabricate din materiale reciclate, in conditiile in care civilizatia ajunge un termen eluziv in lumea civilizata.

Chiar si in Germania? Da, chiar si in Germania! „Pretul energiei conduce la cresterea furturilor din paduri”, scria recent revista Der Spiegel. Asociatia Chiriasilor din Germania estimeaza o crestere cu 22% a costurilor de incalzire doar in aceasta iarna, iar compania GfK Group, care studiaza tendintele la nivelul consumatorilor germani, arata ca vanzarile de sobe pe lemne si carbune au crescut constant din 2005. Se pare ca in Germania se dezvolta o miscare subversiva a dusmanilor mamei Gaia. Cum indraznesc „cetatenii” sa viseze la o locuinta calda?
Partea cea mai acuta a costurilor suplimentare se manifesta, insa, la nivelul firmelor. Efectele asupra intreprinderilor mici si mijlocii, Mittelstand-ul care reprezinta mandria economia Germaniei, nu au intarziat sa apara. Bloomberg scria recent ca „politica energiei verzi din Germania musca mana care hraneste economia”, deoarece jumatate din PIB-ul Germaniei este produs de milioanele de IMM-uri.
Dupa o activitate de aproape un secol pe pamant german, un producator de vopsele a fost nevoit sa-si mute o parte importanta a productiei in Turcia, pe fondul unei cresteri cu 47% a costurilor energiei electrice, dupa cum arata Bloomberg, costurile suplimentare fiind echivalente cu 10 salarii anuale.

Importanta intreprinderilor mici si mijlocii pentru economia Germaniei este reflectata de rezistenta lor in fata crizei. Conform unui studiu de la ESSEC Business School din cadrul Universitatii din Köln, citat de Bloomberg, sectorul a creat peste 100 de mii de locuri de munca in perioada 2007 – 2010, in timp ce companiile mari au renuntat la 120 de mii de angajati.

Firmele cu o mai mare influenta politica au cerut sa fie exceptate de la plata costurilor suplimentare. Si, in buna traditie a interventionistilor economici, autoritatile germane au raspuns apelurilor nu prin renuntarea la energia verde, ci prin alcatuirea unei liste a companiilor exceptate de la plata tarifelor majorate ale electricitatii. Totul s-a facut in numele competitivitatii externe a firmelor germane.

Sub titlu „Cadou mare pentru companiile mari”, Der Spiegel scrie ca 1.550 de firme se afla pe aceasta lista si aminteste de criticii masurii, care o considera nedreapta pentru populatie si firmele mici. Marile companii vor economisi astfel circa 4 miliarde de euro, conform estimarilor Partidului Verde, iar facturile celorlalti vor creste pentru a compensa deficitul, dupa cum mai scrie revista germana.

Aflarea numelui norocosilor de pe lista l-a revoltat pe Felix Mathes, analist la Institutul Öko. Mathes a declarat ca cel putin jumatate dintre companii nu aveau ce sa caute pe lista exceptiilor, in conditiile in care apar firme din minerit, abatoare, producatori de furaje, producatori regionali de ciocolata si branza, compania petroliera Exxon si chiar un ziar regional.
In toata aceasta lupta pentru favorurile autoritatilor, este omis un element crucial: limitele fizice ale energiei regenerabile.
Leo Smith, profesor emerit de inginerie mecanica la Universitatea Hartford din Statele Unite, a publicat recent un studiu cu titlul „Limitarile energiei regenerabile”. In opinia sa, rezultatele asteptate de la energia regenerabila nu vor fi obtinute niciodata, indiferent de sumele alocate.
Profesorul Smith prezinta trei concepte fundamentale care sunt necesare in evaluarea surselor de energie: promptitudinea (capacitatea de reglare a productiei pentru a satisface cererea), intermitenta (fluctuatia productiei la sursa) si densitatea energetica (suprafata care trebuie ocupata de sursa pentru o putere instalata prede-terminata).

Daca o centrala similara celei de la Fukushima (4,7 GW) ar fi inlocuita de un parc eolian cu o putere egala, suprafata necesara ar fi echivalenta cu cea a zonei metropolitane a Londrei, arata profesorul american.

In functie de tipul centralelor electrice, datele prezentate de profesorul Smith arata ca densitatea energetica a biocombustibilului este de 0,4 W/m2, a vantului de 2 W/m2, a energiei solare de 25 W/m2, iar a carbunelui sau combus-tibilului nuclear de 4.000 W/m2.
In conditiile in care cererea de electricitate din Marea Britanie este de circa 35 GW, ar fi nevoie de un parc eolian de 35 de mii de km2 pentru o productie similara. O centrala atomica ar ocupa o suprafata de 8,75 km2.

Problema cruciala a densitatii energetice il determina pe Smith sa afirme ca „energia regenerabila se afla in competitie directa cu alte moduri de utilizare a terenurilor, apei si aerului”, iar „densitatea energetica a energiei regenerabile nu poate fi schimbata prin tehnologia actuala”.
Din acest motiv, „energia regenerabila va avea, in mod necesar, un impact negativ masiv asupra mediului”, mai arata profesorul Leo Smith, care nu uita sa abordeze si problema „stocarii”. Pentru o centrala solara de 10 GW, calculele profesorului american arata ca stocarea energiei produse in trei luni, circa 21 TWh, se poate face intr-un lac de acumulare cu o adancime medie de 500 de metri si o suprafata de 20.000 km2!
Sa speram ca studiul profesorului american a fost vazut si de autoritatile noastre. O mica licarire a acestei sperante este intretinuta de aparitia recenta in presa financiara a unei stiri privind „punerea pe jar a investitorilor si avocatilor” de posibila reducere a schemelor de finantare pentru energia eoliana si solara.
Tintele pe care si le-au asumat fata de Bruxelles autoritatile noas-tre nu sunt fezabile si ar trebui revizuite de urgenta. Mediul economic si politic european, in care tratatele eterne au o existenta efemera, este favorabil unui demers de aceasta natura.
Pierderea unor investitii potentiale de cateva miliarde de euro este insignifianta comparativ cu pierderile potentiale determinate de servitutea energetica.
Vrem automobile electrice? Daca da, cu ce le alimentam? De curand, a aparut in presa noastra o stire confrom careia „Romania ar trebui sa aiba 10.000 de puncte de incarcare pana in 2020” pentru automobilele electrice.

Oare vrem sa depasim Germania? Pentru ca acolo, un cotidian cu numeroase insigne verzi, Süddeutsche Zeitung, tocmai a inceput sa cante prohodul automobilului electric. „Proiectul E-Auto se apropie de moarte”, conform opiniei unui profesor de la Universitatea Duis-burg-Essen. Süddeutsche Zeitung mai scrie ca „revolutia functioneaza bine pe hartie, dar nu si pe strada”, iar „proiectele pilot dispar in mod discret”.
Reducerea valorii certificatelor verzi nu ar trebui sa reprezinte decat primul pas catre o solutie de piata pentru siguranta energetica a natiunii, chiar daca apar tot mai multe semnale ale santajului cu arbitrajul international privind contractele asumate de autoritati ignorante si iresponsabile. Interesele politice din spatele investitiilor „verzi” ne determina sa credem ca Romania se va afla, din pacate, printre ultimele tari care sa vada adevarata „lumina” a energiei regenerabile.

Intre timp, „publicul asteapta in suspans sa vada daca urmatorul raport IPCC (n.a. Intergovernmental Panel on Climate Change) de la ONU, din septembrie 2013, va dis-cuta despre stoparea incalzirii”, dupa cum scrie Der Spiegel.

Pana atunci, idealismul verde va continua sa se topeasca sub caldura bugetelor in flacari. Dar poate fi „caldura” asa de intensa incat sa „destructureze” si puternicele grupuri de interese politico-economice?

„Cresterea excesiva a ceva cauzeaza de multe ori o reactie in directia opusa, si acest lucru este valabil nu numai in anotimpuri si in legume sau in viata animala, dar mai ales in toate formele de guvernare”, scria Platon in cartea a VIII-a din Republica.
Acum am ajuns foarte aproape de pragul in care civilizatia este gata sa isi apere dreptul la existenta.
—————-
Nota: Articolul reprezinta punctul de vedere al autorului, nu reflecta sau implica opiniile institutiei unde acesta isi desfasoara activitatea si nu reprezinta recomandare de investitie.

CĂLIN RECHEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here