In lumea in care traim stresul a devenit o parte din noi.Am dori sa putem spune ca ne gandim la natura, dar nu o facem. Timpul se scurge mult mai repede, iar vegetatia, ecologia si oamenii care au astfel de preocupari parca fac – parte din alt film -, un film in care noi nu ne mai regasim, nici rolur de figuranti nu ne prinde , si totusi… !
Ne bucuram enorm cand o persoana draga ne ofera o floare.O plimbare intr-un lan de grau sau de maci ne relaxeza.Tot mai multe persoane se ocupa de gradinarit si cultiva flori, care pe langa frumusete ne pot aduce si unele venituri suplimentare, destul de mici e drept, dar sunt un ajutor de nepretuit, uneori in gospodarie.
Romania a fost considerata intotdeauna o tara agrara, dar se pare ca acum in mileniul trei am uitat de asta.Ne plangem zilnic de calitatea legumelor, fructelor si a celorlalte produse pe care le cumparam, noi cum ajutam la evitarea acestui lucru ? Ne indopam in fast-food-uri, cheltuim putinii bani pe care ii castigam muncind uneori si 12-14 ore pe zi, pe lucruri de care nu avem nevoie.Acum foarte important este brand-ul , cat de scump este acel produs, ne laudam in fata prietenilor, cunoscutilor cu asta,uiutand ca putem obtine efecte foarte bune si cu ajutorul naturii.Foarte multi dintre noi luam pastile pentru a putea dormi, pentru a putea obtine un echilibru atat de mult zdruncinat in zilele noaste cand acel lucru de care avem nevoie este langa noi.
Am uitat ce placut este un ceai de tei in zilele geroase de iarna, cat de utila pentru echilibrul nostru psihic este levantica si cat de mult ne incarca energetic o plimbare prin parc.Poate vom realiza, inainte de a fi prea tarziu, ca este important este sa iubim natura asa cum si ea ne iubeste ea pe noi !
A devenit un trend sa plantam un pom pentru a mai castiga un procent in alegeri sau pentru a arata cat de mult ne implicam si cat de impotanta este pentru noi natura cu o ipocrizie care ne provoaca scarba, ca de altfel multe lucruri in perioda in care traim, dar nu facem nimic; de obicem ii injujram in gand sau cu voce tare, comentam cu cei ce langa noi sau in cel mai fericit caz schimbam canalul.
Cu suguranta nu zic acum ca ar trebui sa iesim in strada si sa facem asemenea lor, desi daca nu o facem cu ipcrizia lor , nu ar fi un lucru tocmai rau.
Am putea fiecare in locul pe care il numim casa sa plantam o floare, sa sadim un pom, sa avem grija de el, sau sa invatam sa ne bucuram nai mult de ceea ce avem, doarece oamanenii de stiinta ne atrag atentia ca nu vom mai putea face acest lucru prea mult timp, de ce sa nu amanam cat mai mult asta ? De ce sa nu ne bucuram de ceea ce avem si sa luptam pentru a pastra ceea ce cu generozitate – prietena – noastra tacuta ne ofera ?!
Merita !Nu-i asa !?
