RIGOARE – Apicultura bio din culturi nepoluate
Pentru Wilhelm Tartler, apicultura ecologica nu este doar o sursa de venit, ci o pasiune, un mod de viata. Producatorul sibian spune ca pentru el nu exista un alt mod de a-si creste albinele.

Pe Wilhelm Tartler, apicultor ecologic din zona Sibiului, l-am intilnit la Tirgul Taranului organizat week-end-ul trecut in Piata Amzei. Era singurul producator ecologic „ratacit” printre cei circa 20 de producatori traditionali veniti la tirg. „Nu au nici o legatura produsele ecologice cu cele traditionale, dar am fost chemat si am venit”, mi-a spus el. Si nu i-a parut rau pentru ca era singurul producator cu miere si, evident, toate privirile cumparatorilor erau pe el. Iar dupa ce degustau marfa, cu greu se indura vreun musteriu sa plece fara sa-si ia si la pachet. Tartler s-a apucat de apicultura acum zece ani. Si a inceput direct cu apicultura ecologica, fara antibiotice si adaosuri de zahar. De ce eco? „Pentru ca asa am invatat de la inceput. Invatatorul meu a fost apicultor ecologic si asa mi-a aratat acest mestesug si nici nu am vrut altfel sa incerc. Nu am incercat alte metode de productie, pur si simplu asa mi-a placut mie apicultura ecologica”, explica Tartler. La inceput avea un singur stup, o singura familie de albine. Acum are cam o suta de stupi si produce, in fiecare an, in jur de patru tone de miere.

PRODUCTIE. „Anul trecut am vindut o tona la angrosisti, pentru export, 500 de kilograme le-am pastrat pentru hrana albinelor, iar restul l-am pus la borcan, le-am etichetat si il vind eu”, spune apicultorul. Mierea sa poate fi cumparata de la magazinul bio din Sibiu – Biocoop – sau direct de la el de acasa. Tartler participa la diverse tirguri cu vinzare din tara. Iar daca ar avea comenzi si de la magazine, din alte orase, le-ar onora cu placere, ca are destula miere. „Daca e cazul, nu mai dau la colectare. Prefer sa vind aici, la borcan”, ne-a declarat Tartler. El este multumit de cum ii merge treaba. Iar despre apicultorii bio care se pling ca nu au vinzare spune ca problema lor este ca nu sint obisnuiti sa puna mierea la borcan, sa o eticheteze dupa reguli. „Problema apicultorului roman este ca este obisnuit sa dea totul la angrosisti, la colectare, cum faceau si inainte de „89”, crede Tartler.

Probleme
Apicultura ecologica este frumoasa, iti aduce satisfactii, dar nu e simplu de facut. Mai ales atunci cind nu gasesti culturi compatibile cu modul de productie ecologic ca sa-ti poti duce albinele. „Fac miere de floarea-soarelui, poliflora, de rapita si de salcim. La salcim nu e problema daca nu e o zona poluata. In cazul culturilor de cimp, trebuie sa cautam culturi ecologice sau cel putin culturi extensive, care nu se stropesc si care se ingrasa mai slab”, explica el. Culturile „nepoluate” nu sint intotdeauna usor de gasit. „La rapita, anul trecut, nu am gasit nici cultura ecologica, nici extensiva, din pacate. De asta pe borcanele cu miere de rapita pe care le am acum nu scrie ca sint produse ecologice”, spune Tartler.
Sursa: Jurnalul National

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here