Oceanul Arctic este acoperit de o patura de gheata dinamica ce creste in fiecare iarna si se micsoreaza in fiecare vara, ajungand la minimul anual in luna septembrie.
Satelitul Aqua al NASA vede gheata prin microunde. Toate lucrurile de pe Pamant, inclusiv oamenii, emit radiatii cu microunde, mai multe sau mai putine, in functie de emitator. Acestea permit senzorului AMSR-R de microunde de pe satelitul Aqua sa cartografieze planeta.
Gheata emite mai multe radiatii cu microunde decat apa, facand regiunile din ocean cu calote glaciare sa apara mai stralucitoare decat oceanul. Aceasta diferenta ii permite satelitului sa inregistreze datele referitoare la gheturi pe tot parcursul anului, prin nori si in timpul noptii polare.
Inregistrarea permanenta a calotelor glaciare este extrem de importanta pentru ca ele sunt dinamice. In afara de topire si inghetare, calotele se misca de la vant si de la curentii maritimi si se pot rupe sau se pot aduna.
Gheata arctica este un factor major al sistemului climatic global. Calotele glaciare racoresc planeta prin reflectarea luminii inapoi in spatiu. Ele ajuta la circulatia curentilor oceanici prin racirea apei calde din Pacific, ce curge in Arctic si ajunge in Atlantic. Gheturile alcatuiesc si un ecosistem unic, cu organisme cu totul speciale.
In 2009, gheturile arctice au atins intinderea minima pe 12 septembrie, fiind a treia cea mai scazuta evaluare din 1979 incoace.
NASA a fotografiat gheturile arctice pe 3 septembrie 2010 si se asteapta ca acestea sa ajunga la nivelul minim.
