Evolutie mai rapida cand e mai caldIn apele tulburi si poluate de dupa revolutia din decembrie 1989, au aparut si formatiuni politice ecologiste. A fost chiar o inflatie: Miscarea Ecologista Romana (MER), Partidul Ecologist Roman (PER), Federatia Ecologista Romana (FER) etc. Se epuizasera denumirile posibile de organizatii ecologiste. Societatea romaneasca Inflorise ca un MER, ca un PER, ca un fir de trandaFER. Parea ca de secole poporul roman gandea si actiona In spirit ecologic si astepta doar momentul propice sa se organizeze politic In aceasta directie.
Unii credeau ca nu monarhia va salva Romania, ci ecologia. N-a fost sa fie asa. Nu am auzit de nici o actiune ecologica notabila pusa In practica de vreuna dintre aceste organizatii politice. Se vede ca ceea ce se viza In principal erau scopuri mai mult sau mai putin lucrative: subventii pentru partide din bugetul de stat, ajutoare de la miscarea ecologista europeana, universitati particulare, chipurile, ecologice (In unele dintre ele s-au depistat nereguli cu diplome false), spatii comerciale In sediile partidelor si, evident, cateva posturi caldute In Parlament. Din ratiuni electorale, partidele mari (de dreapta si de stanga) s-au aliat rapid cu ele, le-au anexat In chip de floare la butoniera. Dupa ce s-a ofilit, adica foarte repede, au aruncat-o la gunoi.

Un lux al societatilor educate si bogate

Miscarile si partidele ecologiste sunt foarte puternice In Europa, reprezentand – civic si politic – o anumita traditie si mentalitate. Ecologia este un lux al societatilor educate. Or, In Romania ultimelor sase decenii nu putem vorbi despre educatie si constiinta ecologica. Au existat foarte multe cutume ecologice In cultura traditionala romaneasca, dar ele au disparut strivite de tavalugul colectivizarii. De asemenea, ecologia este un lux al societatilor bogate. Costul instalatiilor de purificare Intr-o uzina poluanta poate depasi costul uzinei propriu-zise. Romania sta foarte rau si la acest capitol. Din indiferenta si din saracie, In perioada comunista (a industrializarii fortate) si In cea postcomunista s-a investit minimal In scopuri ecologice. S-a calculat ca, In urmatorii 15 ani, In Romania sunt necesare fonduri de vreo 30 de miliarde de euro pentru implementarea acquis-ului comunitar In domeniul protectiei mediului. Circa 30% din aceste fonduri vor fi acoperite de UE, 35% de catre agentii economici, iar 20% (adica 6 miliarde de euro) din bugetul de stat.

Buturuga mica…

Intrebat recent de un ziarist ce parere are despre societatea civila din Romania, C.V. Tudor a raspuns nonsalant: „Pai si noi suntem societate civila! Ce, noi suntem militari?!”. Aceasta replica stupefianta arata cam care este nivelul de cultura politico-civica al multor politicieni romani. In pofida acestei situatii, societatea civila romaneasca s-a maturizat simtitor In ultimii ani. S-a dezvoltat si o semnificativa miscare ecologista. De data aceasta una autentica. Nu coborata cu harzobul din cer, din aerul rarefiat de cabinet de partid, ci crescuta de jos, din sanul societatii civile. Modelul incetatenit la noi pare a avea unele caracteristici specifice. Nu este vorba de organizatii care militeaza pentru ecologie in general, in abstracto, ci de ONG-uri care sustin proiecte concrete si actiuni punctuale, locale sau zonale, menite sa rezolve probleme ecologice acute. Grupul pentru Dialog Social sprijina unele dintre aceste proiecte. Mereu lupta este inegala si fortele in conflict, asimetrice. De regula, structuri mamut guvernamentale sau patronale (cu uriase interese politice si/sau financiare) sunt infruntate de cate o mica organizatie civica nascuta ad hoc, lipsita de fonduri si logistica, dar entuziasta si zgomotoasa. Cel mai adesea, este formata din tineri educati si intelectuali care reusesc sa atraga de partea lor opinia publica si mass-media. Se apeleaza la forme de lupta inedite, inteligente si ingenioase (nu lipsite de umor). Astfel au luat nastere ONG-uri sau campanii ecologice de tip:

Salvati Rosia Montana

…altfel muntii, padurile si satele din zona aurifera vor disparea, iar raurile si apele freatice vor avea gust de migdale amare (= cianura). Este periclitat si patrimoniul cultural, istoric si arheologic al regiunii (vezi www.rosiamontana.org). Proiectul de extragere a aurului nu este agreat nici de conservatoarea Academie Romana, dar specialistii companiei australiene RM Gold Corporation au publicat recent un raport in care reproseaza Academiei faptul ca decizia ei nu s-ar baza decat pe zvonuri si legende. Problema este ca unii dintre cei mai aprigi sustinatori ai acestui proiect economic par sa fie chiar viitoarele victime – tarani si muncitori din zona, care vor locuri de munca sigure si bine platite. Actioneaza vechiul sindrom „Muntii nostri aur poarta,/ Noi cersim din poarta-n poarta”. In aceste zile (15-31 august) contestatarii proiectului organizeaza la Rosia Montana o tabara de creatie, intitulata Ecologie si Alchimie, cu participanti (artisti, scriitori, actori, muzicieni) din mai multe tari europene. In forme sugestive initiatorii incearca sa prezinte localnicilor gravele „efecte secundare” ale proiectului si sa sensibilizeze opinia publica privind potentialul economic, cultural si turistic al regiunii.

Salvati Sighisoara

Duhul rau Agathon, trimisul lui Dracula SRL pe Pamant, a planat malefic pe deasupra cetatii. Arogant si sarcastic (un Nastase mai mic), el a fost rapus de cativa tineri pletosi, insistenti si inventivi, care au salvat nu numai o padure de stejari protejati, dar si spiritul neprotejat al burgului medieval.

Salvati Parcul Carol

Am semnat si eu protestul organizatiei „pentru libertatea de constiinta”, dar nu atat pentru protejarea parcului, sau pentru salvarea mausoleului, cat impotriva construirii Catedralei Mantuirii Neamului. Numele catedralei e bine ales: cine e impotriva proiectului, e impotriva „mantuirii neamului”. Cred ca aceasta ctitorie siluieste spiritul crestin-ortodox, conform caruia Dumnezeu coboara in temple frumoase, curate si mai degraba mici, nu in catedrale impunatoare si strivitoare (o trasatura a spiritului catolic). Catedralele ortodoxe ridicate in anii „20-„30 in centrul oraselor transilvanene sunt excese ale unui alt context istoric, cu conotatii politico-nationale cunoscute. In al doilea rand, in conditiile unei Romanii paupere, cred ca BOR ar trebui sa se implice mai mult in ajutorarea oamenilor saraci si napastuiti, si nu in ctitorirea unor edificii faraonice, cu vanitatea sa faca din Bucuresti „a patra Roma”. Altfel, Catedrala va ramane doar o tichie de margaritar pe capul ministrului Culturii si Cultelor. Morbul conducatorului-ctitor e contagios si se transmite din generatie in generatie. Dan Perjovschi are dreptate: puneti o cruce pe Casa Poporului si veti avea Catedrala Mantuirii Neamului!

Salvati raul Mures

E vorba de un proiect comun, al unor ONG-uri maghiare si romane, care vizeaza reabilitarea ecologica a raului. Chiar in aceste zile cativa tineri coboara cu pluta pe Mures, pana la varsarea in Tisa, pentru a „scana” eco-sistemul si pentru a inventaria problemele ecologice cu care se confrunta.

Salvati Marea Neagra Cum altfel decat poluata poate fi o mare in care se varsa rauri poluate. Fiind o „mare inchisa”, ea tinde sa devina o imensa groapa de gunoi. O mare neagra la propriu. Este un vechi viciu al gandirii populare: la tara (si apoi la mahala) se considera ca apa – raul, lacul, marea – este un loc public de deversare a deseurilor. In plus, in largul coastei romanesti, sute de plase de pescuit au fost abandonate de-a lungul deceniilor. Nefiind bio-degradabile, setcile au devenit un urias cimitir pentru delfinii, rechinii si pestii din Marea Neagra.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here