Romania, afectata de incalzirea globala: desertificari, fenomene meteo extreme si disparitia unor specii de animale si plante

Cum va fi afectata Romania de incalzirea globala, de topirea ghetarilor sau de cresterea nivelului marilor si oceanelor? Este intrebarea la care Agentia Europeana de Mediu a incercat sa raspunda prin realizarea unei simulari, care demonstreaza cum va fi afectat… Citeste mai departe»

Incalzirea globala prezisa de oamenii de stiinta pentru secolele urmatoare poate declansa o noua disparitie in masa a speciilor de plante si animale, au anuntat cercetatorii de la University of New York din Statele Unite si University of Leeds din… Citeste mai departe»

Poluarea provoaca disparitia a trei specii de animale sau plante la fiecare ora! Acesta este principalul semnal de alarma tras cu prilejul unei recente conferinte mondiale privind salvarea animalelor salbatice. Potrivit unui raport socant prezentat in cadrul conferintei, rata curenta… Citeste mai departe»

Efecte. Inundatiile catastrofale din 2005 si din 2006 sint doar unul dintre dezastrele produse de incalzirea globala In fiecare zi auzim despre incalzirea globala, despre topirea ghetarilor, despre situatia dezastruoasa a ecosistemelor marine sau despre cresterea nivelului marilor si oceanelor.… Citeste mai departe»

In fiecare an, Institutul international pentru Explorarea Speciilor (IISE) de la Universitatea Arizona face publica lista cu primele 10 specii de animale si plante desoperite cu un an inainte. Lista pe anul 2007 cuprinde cateva animale extrem de ciudate. Tecticornia… Citeste mai departe»

Un raport intocmit de World Conservation Union si citat de ziarul “The Sun” avertizeaza ca poluarea provoaca disparitia a trei specii de animale sau plante la fiecare ora! Potrivit acestuia, rata curenta de extinctie a animalelor nu a mai atins… Citeste mai departe»

Ursul panda urias (Ailuropoda melanoleuca), ursul negru cu ochelari (Tremarctos ornatus), ursul polar (Ursus maritimus), ursul asiatic (Ursus thibetanus), ursul-buzat (Ursus ursinus) si ursul malaez (Ursus malayanus), ar putea disparea in curand din cauza activitatilor omului. Acesta este avertismentul lansat… Citeste mai departe»

• carcotasu
  9 iulie 2009 la ora 4:34 pm

  Ia mai cititi si astea, daca nu va este lene:

  MAREA ESCROCHERIE A INCALZIRII GLOBALE
  (The Great Global Warming Swindle)

  ROMANA: Marea escrocherie a incalzirii globale este un film documentar ce se opune consensului stiintific ce spune ca incalzirea globala este foarte probabil rezultatul unei cresteri observabile a concentratiei de gaze cu efect de sera cauzate de om . Filmul, efectuat de producatorul de televiziune britanic Martin Durkin, prezinta oameni de stiinta, economisti, politicieni, scriitori, si altii care sunt sceptici cu privire la teoria stiintifica a incalzirii globale antropogene. Materiale publicitare ale programului afirma ca incalzirea globala antropogena este o minciuna si cea mai mare inselatorie din timpurile moderne.
  ENGLISH: The Great Global Warming Swindle is a documentary film that argues against the scientific consensus that global warming is very likely due to the observed increase in anthropogenic (man-made) greenhouse gas concentrations. The film, made by British television producer Martin Durkin, showcases scientists, economists, politicians, writers, and others who are sceptical about the scientific theory of anthropogenic global warming. The programmes publicity materials assert that man-made global warming is a lie and the biggest scam of modern times.
  ***
  Professor Richard Lindzen – Dept of Meteorology, Massachusett Institute of Technology: Cand oamenii spun ca nu cred inincalzirea globala, eu spun: Nu! Eu cred in incalzirea globala, dar nu cred ca CO2-ul uman cauzeaza acea incalzire.
  Acum cativa ani, daca m-ai fi intrebat, ti-as fi spus ca este din cauza CO2. De ce? Pentru ca, la fel ca toti ceilalti, ascultam la ce spunea media. In fiecare zi, stirile raportau cresteri din ce in ce mai apocaliptice, iar politicienii nu mai indrazneau sa exprime nici un dubiu asupra schimbarii climatice. Este atata intoleranta a oricarei voci care nu e de accord incat sunt socotite ca fiind a celor ce apartin unora dintre cei mai rai criminali ai climei de pe planeta. Ca si cad ar fi cea mai incorecta fapta politica posibila sa te indoiesti de aceasta ortodoxie a schimbarii climatice. Schimbarea climatica a trecut dincolo de politica este un nou fel de moralitate.
  Daca stirle ar suna doar asa: Primul ministru s-a intors din vacanta fara sa regrete si fara sa fie jenat de inca un zbor de lunga distanta, asta ar fi ceva neinteresant, caci nu arata nici o posibila catastrofa
  Totusi, paralel cu frenezia crescanda a zvonurilor unei incalziri globale datorate omului, multi climatologi reputati spun ca baza stiintifica actuala a acestei teorii se faramiteaza. Au fost spre exemplu perioade in istoria noastra cand am avut de trei ori mai mult CO2 decat avem astazi; sau perioade cand am avut de 10 ori mai mult CO2 decat avem azi; si daca CO2 are un mare efect asupra climatului atunci ar trebui sa se vada in istoria temperaturilor.
  Daca privim la climat din punctul de vedere al timpului geologic, nu vom suspecta niciodata CO2 ca fiind un mare factor in schimbarea climatului.
  Nici una dintre marile schimbari climatice in ultimele mii de ani nu poate fi explicata de CO2. Nu poti spune ca CO2 va schimba clima. Cu siguranta niciodata nu s-a intamplat asa ceva in trecut.
  Am auzit adesea ca se spune ca exista un consens a mii de oameni de stiinta pe problema incalzirii globale si ca oamenii cauzeaza schimbari catastrofice in sistemul climatic.
  Ei bine, eu sunt un om de stiinta si mai sunt multi care cred ca nu este adevarat. Incalzirea globala cauzata de om nu este o teorie stiintifica obisnuita.
  In aceasta dimineata, comitetul interguvernamental pentru schimbari climatice a facut o… Este o stire prezentata in media ca avand aprobarea autoritatilor unei impresionante organizatii internationale: “De la IPCC…” (Comitetul interguvernamental al Natiunilor Unite pentru schimbari climatice, sau “IPCC”).
  IPCC, ca orice alt corp ONU, este politic; concluziile finale sunt trase pe motive politice.
  Acesta pretinde ca IPCC cuprinde cei mai buni 1500 sau 2500 oameni de stiinta… Dar te uiti la bibliografiile oamenilor si vezi ca nu este deloc adevarat. Exista un numar destul de mare de oameni care nu au nimic de-a face cu stiinta. Si ca sa ridice numarul pana la 2500 au trebuit sa racoleze grupuri de recenzori si oameni ai guvernului, si asa mai departe, oricine a fost aproape de ei vreodata, si nici unul nu este intrebat daca accepta, multi nefiind de acord.
  Acei oameni care sunt specialisti, dar care nu sunt de acord cu polemica, si au demisionat (si au fost destui, despre care stiu eu), sunt pusi in continuare pe lista autorilor si devin parte din acesti 2500 de oameni de stiinta de top ai lumii.
  Oamenii din acest comitet au decis ca trebuie sa convinga si alti oameni ca, deoarece nici un om de stiinta nu este impotriva, nici ei nu ar trebui sa se impotriveasca.
  Dar cand auzi ca asta se numeste stiinta, sa stii ca nu e decat propaganda.
  Aceasta este povestea despre cum o teorie despre clima s-a transformat intr-o ideologie politica.

  Nici macar nu-mi vine sa-i mai zic miscare pentru mediul inconjurator, pentru ca este doar o miscare politica, si a devenit foarte influenta la nivel global.
  Este povestea distorsionarii unui intreg domeniul al stiintei.
  Cercetatorii climei au nevoie ca sa existe o problema pentru a obtine fonduri. Avem deci un mare interes de a crea panica pentru ca atunci banii vor curge catre stiinta climei.
  Exista un lucru pe care nu ar trebui sa-l spui; si acesta este: ca asta s-ar putea sa nu fie o problema. Este povestea despre cum o campanie politica s-a transformat intr-o aiureala birocratica.
  Treaba este ca zeci de mii de locuri de munca depind de incalzirea globala in acest moment. Este o afacere mare. A devenit o mare industrie in sine si daca intreaga afacere a incalzirii globale ar cadea, ar ramane o multime foarte mare de oameni fara slujbe si in cautare de lucru.
  Aceasta este o poveste a cenzurii si a intimidarii.
  Am auzit si am vazut acele izbucniri catre oricine indrazneste sa nu fie de acord cu ei, ceea ce nu este intocmai calea stiintifica.
  Este povestea vestului ce invoca amenintarea dezastrelor climatice pentru a impiedica dezvoltarea industriala vitala in tarile in curs de dezvoltare.
  Un lucru clar care reiese din toate aceste dezbateri de mediu este faptul ca exista cineva dornic sa omoare visul african. Si visul african este dezvoltarea.
  Miscarea de mediu a evoluat in forta puternica ce este pentru a preveni dezvoltarea in tarile in curs de dezvoltare.
  Incalzirea globala este povestea care avertizeaza cum o sperietoare media a devenit
  ideea conducatoare a unei generatii. Intreaga afacere a incalzirii globale a devenit ca o religie…Si oamenii care nu sunt de accord sunt numiti eretici.
  Eu sunt un eretic. Cei care au facut acest program, sunt toti eretici.

  MAREA PACALEALA DESPRE INCALZIRIREA GLOBALA

  In 2005, o ancheta a Casei Lorzilor a fost pornita pentru a cerceta probele stiintifice ale incalzirii globale cauzate de om.
  O figura centrala a acelei anchete a fost lordul Lawson of Blaby care, ca si cancelar al Exchequer-ului, in 1980 a fost primul politician care a alocat bani de la govern pentru cercetarea incalzirii globale.
  Am avut o foarte foarte variata si aprofundata evidenta de la foarte multi experti in acest domeniu si s-a produs un raport. Ceea ce m-a surprins a fost sa descopar cat de slaba si de nesigura a fost stiinta. De fapt, sunt din ce in ce mai multi oameni care se gandesc, unii dintre ei putin cam speriati sa iasa la rampa, dar care spun, in particular, si unii chiar in mod public, “stati un pic, opritiva putin: chestia asta nu se leaga de loc.”
  Ni se arata ca vremea se schimba: dar asta se intampla intotdeauna!
  In istoria lunga a pamantului au fost nenumarate perioade cand a fost mult mai cald si mult mai rece decat este azi. Cand marea majoritate a lumii era acoperita de paduri tropicale sau de vaste calote de gheata. Clima s-a schimbat intotdeauna, si a facut asta fara nici un ajutor din partea oamenilor. Putem sa urmarim tendinta incalzirii din prezent, inapoi in timp cel putin doua sute de ani, pana la sfarsitul unei perioade foarte reci in istoria pamantului. Cum se numeste aceasta perioada? Este cunoscuta climatologistilor ca si Mica Era Glaciara. In secolul 14, Europa a plonjat in Mica Era Glaciara.
  Si cand cautam evidentele acestui fapt, gasim vechile ilustrate si vederi, si picturi ale batranei Tamisa pentru ca, in timpul celor mai grele si aspre ierni ale acestei mici ere glaciare Tamisa a ingetat si au existat minunate targuri pe gheata tinute pe Tamisa, si oamenii patinau, si chiar vindeau lucruri pe gheata.
  Daca ne uitam si mai mult in urma, inaintea micii ere glaciare, gasim o era de aur prospera cand temperaturile erau mai ridicate decat sunt astazi, un timp cunoscut climatologistilor drept Perioada calda medievala.
  Este important ca oamenii sa stie ca clima a instalat un stil de viata foarte diferit in perioada medievala. Avem aceasta viziune azi ca incalzirea o sa aiba urmari apocaliptice. De fapt, oriunde gasim descrisa aceasta perioada calda apare asociata cu bogatia. In Europa, aceasta a fost marea era a constructorilor de catedrale. Un timp cand, dupa spusele lui Chaucer, podgoriile au inflorit chiar si in nordul Angliei. Peste tot in Londra se pastreaza memorii despre podgoriile care cresteau in perioada medievala calda, deci aceasta a fost o minunata perioada de bogatie.
  Si aceasta mica biserica, intr-un anumit sens, simbolizeaza ca vine dintr-o perioada de mare bunastare.
  Mergand inapoi in timp mai departe, inainte de era medievala calda, gasim si mai multe intervale calde, inclusiv o foarte lunga perioada in timpul Erei Bronzului, cunoscuta geologistilor ca Holocenul Maxim, cand temperaturile au fost semnificativ mai mari decat sunt astazi, pentru mai mult de trei milenii!
  Daca ne intoarcem 8000 ani, in perioada Holocenului, in care era mult mai cald decat este azi, vedem ca ursii polari au supravietuit cu siguranta acelei perioade, pentru ca sunt cu noi azi. Ei sunt foarte adaptabili si aceste perioade calde din trecut (noi le numim hipsi-termale) nu au creat nici o problema pentru ei.
  Variatia climatica din trecut este clar naturala, deci de ce am crede ca este altfel astazi?
  In prezent, alarma in legatura cu incalzirea globala se da pentru ca vinovatul sa fie societatea industriala.
  Multumita industriei moderne, luxul de care se bucurau in trecut doar cei bogati este acum disponibil din abundenta oamenilor obisnuiti. Noile tehnologii au facut viata mai usoara si mai bogata; transportul modern si comunicatiile au facut lumea sa apara mai putin straina si distanta. Progresul industrial ne-a schimbat vietile. Dar a schimbat de asemenea si clima?
  Conform teoriei incalzirii globale datorate omului, cresterea industriala ar trebui sa cauzeze si cresterea temperaturii, dar chiar asa se intampla? Oricine vine si zice ca CO2 este responsabil de cea mai mare parte a incalzirii din secolul 20 nu cunoaste cateva date de baza.
  Productia industriala in decadele timpurii ale secolului 20 era inca in copilaria ei, restransa doar la anumite tari handicapate de razboi si depresie economica.
  Dupa al doilea razboi mondial lucrurile s-au schimbat. Bunuri de consum ca frigidere, masini de spalat, televizoare si automobile au inceput sa fie produse in masa pentru o piata internationala.
  Istoricii numesc aceasta explozie a activitatii industriale boom-ul economic de dupa razboi.
  Deci cum se compara povestea industriala cu recordurile temperaturilor?
  Incepand cu mijlocul secolului 19 temperatura pamantului a crescut cu doar o jumatate de grad Celsius. Dar aceasta incalzire a inceput cu mult inainte ca masinile si avioanele sa fie chiar inventate. Si mai mult, cea mai mare parte a cresterii temperaturii s-a intamplat inainte de 1940, in timpul cand productia industriala era relativ nesemnificativa.
  Dupa al doilea razboi mondial, in timpul boom-ului economic de dupa razboi, temperaturile, in teorie, ar fi trebuit sa creasca, dar nu au crescut, ci au scazut; nu pentru unul sau doi ani, ci pentru patru decenii.De fapt, in mod paradoxal, nu s-au oprit din scadere pana la recesiunea economica din 1970.
  CO2 a inceput sa creasca exponential aproximativ in 1940, dar temperatura de fapt a inceput sa scada in 1940, si a continuat sa scada pana in 1975, deci aceasta este o relatie invers proportionala. Cand CO2 creste rapid, dar temperatura scade atunci nu putem spune ca CO2 si temperatura merg impreuna.
  Temperatura a crescut semnificativ pana in 1940, cand productia umana de CO2 era relativ scazuta, si apoi in anii de dupa razboi, cand industria si toata economia lumii chiar a inceput sa se dezvolte, si productia de CO2 uman s-a lansat, temperatura globala a inceput sa scada.
  Cu alte cuvinte: faptele nu se potrivesc cu teoria.
  Era o vreme cand se credea ca, dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand industria a luat amploare, CO2 a inceput sa creasca si totusi pamantul a inceput sa se raceasca si au inceput sa apara temeri ca urmeaza o epoca glaciara. Aceste temeri nu au avut absolut nici un sens, si nu au nici azi.
  De ce presupunem ca CO2 este responsabil de clima noastra schimbatoare?
  CO2 formeaza doar o mica parte din atmosfera pamantului. De fapt noi masuram schimbarile nivelului atmosferic al CO2 in zecimi de parti pe milion. Daca consideri CO2 ca procent din toate gazele din atmosfera (Oxigenul, Nitrogenul, Argonul si asa mai departe) este doar 0.054% si este o incredibil de mica parte si apoi bineinteles trebuie sa consideri acea portiune pe care oamenii se presepune ca o adauga (care este cauza tuturor nelinistilor) si procentul se face si mai mic.
  Desi CO2 este un gaz cu efect de sera, aceste gaze insele formeaza doar o mica parte din atmosfera.
  Si mai mult, CO2 este un gaz cu efect relativ minor.
  Atmosfera este facuta dintr-o multitudine de gaze. Doar un mic procent dintre ele sunt numite gaze cu efect de sera si din acel foarte mic procent 95% din el sunt vaporii de apa, care sunt cel mai important gaz cu efect de sera.
  Vaporii de apa sunt un gaz cu efect de sera, de departe cel mai important gaz de acest fel.
  Deci exista vreo metoda de a verifica daca incalzirea globala recenta este datorata unei cresteri a gazelor cu efect de sera?
  Este o singura metoda de a spune si aceea este de a ne uita in sus la cer, sau mai bine zis la o parte din cer cunoscuta oamenilor de stiinta ca troposfera.
  Daca incazirea este din cauza gazelor cu efect de sera, vom avea mai multa incalzire in mijlocul troposferei (primii 10-12 km ai atmosferei) decat avem la suprafata. Exista motive teoretice bune pentru asta, avand de-a face cu felul cum actioneaza gazele cu efect de sera.
  Efectul gazelor de sera actioneaza astfel:
  Soarele trimite caldura sa in jos spre Pamant. Daca nu ar fi gazele cu efect de sera, aceasta radiatie solara s-ar reflecta inapoi in spatiu, lasand planeta rece si nelocuibila. Gazele cu efect de sera prind
  caldura in troposfera Pamantului, la cativa kilometri distanta de suprafata. Si deci aici, conform modelelor climatice, ar trebui sa fie cea mai mare rata a incalzirii,daca gazele cu efect de sera sunt cauza.
  Toate modele, oricare dintre ele, calculeaza ca incalzirea ar trebui sa fie mai rapida pe masura ce te ridici de la suprafata in atmosfera. Si ar trebui ca incalzirea maxima deasupra Ecuatorului sa fie la o altitudine de aprox 10 km.
  Un om de stiinta foarte responsabil cu masurarea temperaturii in atmosfera Pamantului este profesorul John Christie. In 1991 el a primit medalia NASA pentru realizari stiintifice exceptionale, si in 1996 a primit un premiu special de la Societatea Americana de Meteorologie pentru dezvoltarea fundamentala a posibilitatilor de monitorizare a climei.
  El a fost un autor de frunte in Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice al Natiunilor Unite.
  Exista doua feluri de a masura temperature in atmosfera Pamantului: sateliti si baloane atmosferice.
  Ceea ce am descoperit, este ca in majoritatea cazurilor, cea mai mare parte a atmosferei nu se incalzeste la fel de mult ca la suprafata, pe aceeasi regiune. Si asta este o mare bataie de cap pentru noi, pentru ca teoria este destul de clara: si teoria zice ca daca suprafata se incalzeste, atmosfera de deasupra ar trebui sa se incalzeasca rapid. Cresterea in temperatura a acelei parti a atmosferei nu este foarte dramatica deloc si nu se potriveste de fel cu teoria pe care modelele climatice o propun in acest moment.
  Una dintre problemele care afecteaza modelele este ca ele prevad ca, pe masura ce te ridici in atmosfera, cu exceptia regiunilor polare, rata incalzirii ar trebui sa creasca si este destul de clar, din doua seturi de date, nu numai din datele de la satelit de care toti vorbesc, dar si de la baloanele meteorologice, ca nu se vede acest efect.
  De fapt masuratorile arata ca temperaturile la suprafata sunt doar un pic mai mari decat temperaturile din aerul de deasupra. Aceasta este o mare diferenta!
  Aceste date ne arata ca, de fapt, incalzirea nu este cauzata de gazele cu efect de sera. Ceea ce arata observatiile este ca nu exista nici o crestere a temperaturii cu altitudinea. De fapt, cele mai multe observatii arata o usoara descrestere in rata incalzirii cu altitudinea.
  Deci in acest sens am putea spune ca ipoteza incalzirii globale cauzate de om este falsificata de evindente.
  Deci incalzirea recenta a Pamantului s-a intamplat la locul nepotrivit si la timpul nepotrivit.
  Cea mai mare parte a incalzirii s-a desfasurat la inceputul secolului 20, si s-a petrecut mai mult la suprafata Pamantului, ceea ce este total opus a ceea ce ar fi trebuit sa se intample conform teoriei incalzirii globale cauzate de om.
  Sunt Al Gore, am fost Vicepresedintele Statelor Unite ale Americii… Filmul emotional al fostului vicepresedinte Al Gore “Un adevar incomod”este privit de catre multi ca cea mai populara prezentare a teoriei incalzirii globale cauzate de om.
  Argumentele lui se bazeaza pe o singura proba foarte importanta luata din miezul de gheata in care cercetatorii au forat adanc pentru a putea privi inapoi in istoria climei Pamantului, sute de mii de ani in urma.
  Primul studiu al miezului de gheata a avut loc la Vostok, in Antarctica si s-a descoperit, asa cum Al Gore arata corect, ca exista o clara corelatie intre CO2 si temperatura.
  Ne intoarcem inapoi in timp acum 650.000 ani. Iata care au fost temperaturile pe Pamant
  Acum un lucru iti sare in primul rand in ochi, ca datele sunt potrivite impreuna (cel mai ridicol lucru de care am auzit vreodata). Corelatia este de fapt foarte complicate, dar exista o relatie care este de departe mult mai puternica decat toate celelalte si aceasta este: cand exista mai mult CO2 temperatura creste.
  Al Gore spune ca relatia intre temperatura si CO2 este complicata, dar nu spune care sunt aceste complicatii. De fapt, a mai fost un lucru foarte important in datele din miezul de gheata, pe care el nu l-a mentionat:
  Profesorul Clark este un paleoclimatologist arctic de prima clasa care analizeaza inregistrarile temperaturii Pamantului de acum zeci de milioane de ani.
  Cand privim la clima pe o scala lunga privim la materialul geologic care, de fapt, a inregistrat clima.
  Daca ar fi sa luam o proba de gheata – spre exemplu noi folosim izotopii pentru a afla temperatura -
  dar atmosfera care era prinsa in acea gheata este eliberata si apoi ii analizam continutul de CO2.
  Profesorul Clark si altii au descoperit intr-adevar, dupa cum spune Al Gore, o legatura intre CO2
  si temperatura.
  Dar ceea ce Al Gore nu spune este ca legatura este inversa. Deci aici privim la miezul de gheata din Vostok si in rosu vedem temperatura crescand din trecut catre present pe un interval foarte special la iesirea dintr-o glaciatiune.
  Si vedem cum temperatura creste si apoi vedem si CO2 cum creste. Cresterea CO2 intarzie in urma cresterii temperaturii. Are o intarziere de 800 de ani, deci temperatura este in fata CO2 cu 800 de ani.
  Au fost facute pana acum cateva cercetari majore asupra miezului de gheata, si fiecare arata acelasi lucru: temperatura creste sau descreste, si apoi, dupa cateva sute de ani, CO2 o urmeaza. Deci este evident ca CO2 nu este cauza incalzirii. De fapt putem spune ca incazirea produce cresterea de CO2.
  Este clar ca CO2 nu poate sa produca schimbari de temperatura,ci este produsul temperaturii.Urmareste schimbarile temperaturii.
  Inregistrarile din gheata merg chiar in miezul problemei pe care o avem aici.
  Ei spun: “daca nivelul CO2 creste in atmosfera, ca gaz cu efect de sera,
  atunci temperatura va incepe sa creasca”.
  Dar inregistrarile din gheata arata exact invers: deci ipoteza fundamentala a EMO, a intregii teorii a schimbarii climei datorita oamenilor, se arata a fi gresita.
  Dar cum se face ca temperature mai mari duc la aparitia de mai mult CO2 in atmosfera?
  Pentru a intelege aceasta, trebuie mai intai sa re-enuntam principiul evident ca CO2 este un gaz natural produs de toate fiintele vii.
  Putine lucruri ma deranjeaza mai mult decat sa aud oamenii vorbind despre CO2 ca fiind poluant: tu esti facut dn CO2, eu sunt facut din CO2, CO2 este felul in care fiintele vii cresc.
  Mai mult, oamenii nu sunt sursa principala de CO2. Oamenii produc o mica parte din singurul procent de CO2 existent in atmosfera.
  Vulcanii produc mai mult CO2 in fiecare an decat toate fabricile, masinile si avioanele si toate sursele de de CO2 produs de om puse impreuna.
  Alt CO2 vine de la animale si bacterii, care produc aprox. 150 gigatone de CO2 in fiecare an, comparativ cu cele 6.5 gigatone produse de oameni.
  O sursa chiar mai mare de CO2 este vegetatia in descompunere. De la frunzele care cad toamna, de exemplu.
  Dar cea mai mare sursa de CO2 sunt oceanele.
  Carl Wunsch este professor de oceanografie la MIT. El a fost de asemenea profesor de oceanografie ‘in vizita’ la Universitatea Harward, si la Colegiul universitar din Londra, si un profesor senior ‘in vizita’ in Matematica si Fizica la Universitatea din Cambridge.
  El este autorul a patru carti majore in oceanografie.
  Oceanul este cel mai mare rezervor in care CO2 merge cand dispare din atmosfera, sau din care vine, cand este readmis in atmosfera.
  Daca suprafata oceanului se incalzeste, tinde sa emita CO2. Si in mod similar daca suprafata oceanului se raceste, oceanul va dizolva mai mult CO2. Deci cu cat sunt mai calde oceanele, cu atat mai mult CO2 vor produce si cu cat sunt mai reci, cu atat mai mult vor capta CO2.
  Dar de ce exista o intarziere de sute de ani intre o schimbare a temperaturii si o schimbare a cantitatii de CO2 care intra sau iese din oceane? Motivul este ca oceanele sunt atat de mari si adanci incat le trebuie sute de ani pentru a se incalzi sau a se raci. Aceasta intarziere arata ca oceanele au ceea ce cercetatorii numesc o memorie a schimbarilor de temperatura.
  Oceanul are o memorie a evenimentelor trecute, de pana la 10 mii de ani in urma, deci de exemplu daca cineva zice: “O, vad schimbari in Altanticul de nord… Asta inseamna ca sistemul climatic se schimba!”, ar insemna doar ca ceva s-a intamplat in istoria oceanului intr-o indepartata perioada de timp, cu sute de ani in urma, ale carei efecte incep acum sa se vada in Atlanticul de nord.
  Incalzirea actuala a inceput cu mult inainte ca oamenii sa aiba masini sau curent electric. In ultimii 150 ani, temperaturile au crescut doar cu putin peste o jumatate de grad celsius. Dar cea mai mare parte a acestei cresteri a avut loc inainte de 1940. De atunci, temperature a coborat timp de 4 decenii, si a crescut timp de 3. Nu exista nici o dovada din istoria lunga a climei Pamantului ca CO2 a determinat vreodata temperatura globala.Dar daca CO2 nu determina clima Pamantului, atunci ce o influenteaza?
  Credinta comuna ca CO2 determina schimbarile climei nu se potriveste cu cea mare parte din inregistrarile stiintifice disponibile. Datele de la baloanele meteorologice si de la sateliti, din calota de gheata si din inregistrarile istorice ale temperaturii.
  Dar daca CO2 nu determina clima Pamantului, atunci cine este raspunzator de aceasta?
  Nu este cam ciudat faptul ca noi oamenii, stiti, cand ne umplem rezervorul masinii, sau cand aprindem lumina, ca noi suntem aceia care controlam clima?
  Doar priviti la cer, priviti la acel lucru imens, Soarele. Chiar si intreaga omenire, la 6.5 miliarde cat numara in present este nimic in comparatie cu el.
  La sfarsitul anilor ’80, fizicianul solar Piers Corbin s-a decis sa incerce o metoda radical noua de a prevesti vremea. In ciuda imenselor resurse de la biroul oficial de meteorologie, noua tehnica a lui Corbin a produs, in mod constant, mai multe rezultate corecte; A fost supranumit in presa nationala ca super-omul care anunta vremea. Secretul succesului sau a fost soarele.
  Tehnica de a prevedea vremea pe termen lung, pe baza activitatii soarelui a aparut initial din studiile asupra petelor solare si a dorintei de a le prevedea, apoi mi-am dat seama, ca de fapt exista mai mult interes in a folosi Soarele pentru a prevedea vremea.
  Acum stim ca petele solare sunt campuri magnetice intense care apar in perioade de activitate solara puternica.
  Dar de multe sute de ani, cu mult inainte ca acestea sa fie bine intelese, astronomii de peste tot obisnuiau sa contorizeze numarul petelor solare crezand ca mai multe pete vestesc vreme mai calda.
  In 1893 astronomul englez Edward Maunder a observat ca in timpul micii ere glaciare de-abia erau vizibile cateva pete pe soare. O perioada de inactivitate solara care a devenit cunoscuta ca minimul lui Maunder.
  Dar cate de sigure sunt petele solare ca si indicator al vremii? Am decis sa testez acest lucru pronosticand vremea prin William Hill, inpotriva a ceeace prevedea Biroul Meteorologic, ca asteptari normale. Si am castigat bani luna dupa luna…
  Ultima iarna Biroul Meteorologic a spus ca ar putea fi sau ar trebui sa fie o iarna exceptional de friguroasa; Noi am spus: “nu, este un nonsens, o sa fie aproape de normal” si am spus precis cand o sa fie frig, dupa Craciun si in februarie: noi am avut dreptate, ei au gresit.
  In 1991, oameni de stiinta de la Institutul Meteorologic Danez au decis sa alcatuiasca o inregistrare a tuturor petelor solare observate in secolul 20 si sa le compare cu inregistrarile temperaturilor. Ceea ce au gasit, a fost o incredibila corelatie intre ceea ce facea soarele si schimbarile in temperature pe Pamant.
  Activitatea solara pe care au observat-o a crescut puternic pana in 1940, apoi a scazut pentru 40 ani pana la sfarsitul anilor 1970 si apoi a crescut din nou dupa ’70.
  Cand am vazut aceasta corelatie intre temperatura si activitatea solara sau ciclurile petelor solare, oamenii au inceput sa ne zica: “OK, poate ca a fost doar o coincidenta”, deci cum putem dovedi ca nu a fost doar o coincidenta?
  Un lucru evident este de a lua in calcul intervale de timp mai lungi sau intervale diferite, si ne-am intors inapoi in timp.
  Deci profesorul Friis Christensen si colegii sai au examinat patru sute de ani de inregistrari astronomice pentru a compara activitatea petelor solare cu variatiile temperaturii.
  Din nou, au gasit ca variatiile activitatii solare erau intim legate de variatiile temperaturii pe Pamant. Se parea ca era soarele, nu CO2 sau orice altceva, cel care conducea schimbarile climatice.
  Intr-un fel nu este surprinzator: Soarele ne afecteaza direct cand isi trimite caldura. Dar acum stim ca Soarele ne afecteaza indirect de asemenea, prin intermediul norilor. Norii au un puternic efect de racire, dar cum se formeaza?
  La inceputul secolului 20 cercetatorii au descoperit ca Pamantul este constant bombardat de particule subatomice. Aceste particule, pe care ei le-au numic raze cosmice, se credea ca erau produse de exploziile supernovelor, departe, dincolo de sistemul solar.
  Cand particulele care coborau spre pamant intalneau vaporii de apa care se ridicau din mare, formau picaturi de apa care formau norii.
  Dar cand soarele este mai active si vantul solar este puternic, mai putine particule ajung pe pamant
  si deci mai putini nori se formeaza. Cat de puternic este acest efect, a devenit clar deabia recent, cand un astrofizician, profesorul Nir Shaviv s-a decis sa compare propriile sale inregistrari asupra formarii norilor din raze cosmice cu inregistrarile temperaturii obtinute de la un geolog, profesorul Jan Veizer, mergand inapoi sase sute de milioane de ani.
  Ceea ce au gasit a fost ca atunci cand intensitatea razelor cosmice crestea, temperatura scadea, iar cand razele cosmice scadeau, temperatura crestea.
  Norii si clima pamantului erau foarte bine legate. Pentru a vedea cat de bine, trebuie doar sa intoarcem liniile.
  Doar am comparat graficele, doar le-am pus unul peste altul si era uimitor! Iar Jan Veizer s-a uitat la mine si mi-a spus: Stii, avem niste date foarte explozive aici. Nu am vazut niciodata inregistrari atat de diferite care sa se potriveasca impreuna atat de frumos pentru a arata cu adevarat ceea ce se intampla de-a lungul acelei lungi perioade de timp.
  Clima era controlata de nori. Norii erau controlati de razele cosmice si razele cosmice erau controlate de Soare. Toate au ajuns inapoi la Soare.
  Daca am vedea razele X, ceea ce apare ca o sfera draguta galbena ar aparea ca un tigru furios. Soarele este o bestie incredibil de violenta si trimite explozii immense si trambe de gaz si vantul solar fara sfarsit, care sufla neincetat peste Pamant.
  Acolo, intr-un anumit sens, inauntrul atmosferei solare intensitatea campurilor sale magnetice aproape s-a dublat in timpul secolului 20.
  In 2005, astrofizicienii de la universitatea Harvard au publicat urmatorul graphic in Jurnalul Oficial al Uniunii Geofizice Americane: Linia albastra reprezinta schimbarea temperaturii in Arctica de-a lungul ultimilor 100 de ani si aici este cresterea dioxidului de carbon de-a lungul aceleasi perioade. Cele doua nu sunt legate evident.
  Dar acum priviti din nou la inregistrarile temperaturii si la aceasta linie rosie, care arata variatiile in activitatea solara de-a lungul ultimului secol, asa cum au fost inregistrate independent de cercetatorii de la NASA si Institutul Oceanic American si Administratia Atmosferica.
  Activitatea solara de-a lungul ultimei sute de ani sau de-a lungul ultimelor cateva sute de ani se coreleaza foarte frumos pe intervale de 10 ani cu temperaturile ghetii si ale Arcticii.
  Pentru astrofizicienii de la Harvard si pentru multi alti oameni de stiinta concluzia este evindenta: Soarele conduce schimbarile climatice, CO2 este irelevant.

  Dar de ce, daca lucrurile stau asa, suntem bombardati zi de zi cu noi stiri despre incalzirea globala cauzata de om?
  De ce atat de multi oameni in presa si de oriunde privesc asta ca un fapt de necontestat?
  Pentru a intelege puterea teoriei incalzirii globale, trebuie sa aflam cum a aparut.
  “Satelitii meteo arata o planeta care plange dupa recoltele sale pierdute si care vine sa…
  Viziunile apocaliptice despre schimbarea climei nu sunt noi.
  In 1974 BBC ne-a anuntat de iminente dezastre care s-ar putea sa va para in mod ciudat familiare.
  Mereu si mereu, emisiunile de stiri ne-au aratat dezastrele vremii:
  - vestul Americii a suferit…
  - cele mai mari inundatii din 1930…
  - si tornadele s-au dezlantuit.
  Si care ar putea fi cauza acestor dezastre?
  Omul din spatele emisiunilor, fostul editor de la New Scientist, Nigel Calder.
  In “Masina vremii” raportam curentul oficial al vremii care era racirea globala si amenintarea unei noi ere glaciare: “gheata ne impiedica si…”
  Dupa patru decenii de scadere a temperaturii (1940 – 1975), expertii au anuntat ca o lume mai rece ar avea consecinte catastrofice.
  “Exista amenintarea continua a unui mare inghet.Va veni o noua era glaciara peste pamanturile noastre si va ingropa orasele noastre din nord?”
  Dar in mijlocul apocalipsei si al intunericului a existat o voce a sperantei: un om de stiinta suedez numit Bert Bolin, a incercat sa sugereze ca CO2 produs de oameni ar putea sa incalzeasca lumea, dar nu era sigur: exista foarte mult petrol, si exista mari rezerve de carbine si ele par sa fie arse din ce in ce mai mult si daca am continua sa facem asta, in aproximativ 50 de ani, clima s-ar putea sa fie cu cateva grade mai calda decat azi dar nu stim sigur.
  Noi am fost de asemenea primii care l-am difuzat pe Bert Bolin din Sweden la televiziunea internationala vorbind despre pericolele CO2 si imi aduc aminte ca am fost foarte aspru criticat de experti pentru ca i-am tolerat fanteziile.
  In perioada maximului fricii de racier in anii 70 teoria excentrica a lui Bert Bolin a incalzirii globale produsa de om, parea absurda…
  Doua lucruri s-au intamplat pentru ca asta sa se schimbe: in primul rand, temperaturile au inceput sa creasca si in al doilea rand, minerii au intrat in greva.
  Pentru Margaret Thatcher, energia era o problema politica.
  La inceputul anilor 70 criza petrolului a aruncat lumea in criza economica si minerii au dat jos de la putere guvernul conservativ al lui Ted Heath.
  Doamna Thatcher era hotarata ca acest lucru nu i se va intampla si ei si s-a hotarat sa le slabeasca puterea.
  “Ce am vazut in aceasta tara este nasterea unei minoritati revolutionare organizate care este pregatita sa exploateze disputele industriale, dar al carei tel real este sa distruga legea si ordinea si distrugerea guernului democratic parlamentar.”
  Politizarea acestui subiect a pornit de la Margaret Thatcher. Ea era foarte preocupata intotdeauna, (imi aduc aminte cand eram secretar de stat pentru energie), sa promoveze energia nucleara, cu mult inainte ca idea schimbarii climatice sa apara, din cauza ca era preocupata de securitatea energiei si nu avea incredere in Orientul Mijlociu si nu avea incredere in Uniunea Nationala a Mierilor, deci nu avea incredere in petrol si nici in carbune, prin urmare ea creadea ca trebuie sa impingem inainte energia nucleara.
  Si apoi, cand clima s-a schimbat, si a aparut ideea cu incalzirea globala,ea s-a gandit ca este foarte bine, si ca acesta este un alt argument pentru care ar trebui sa alegem energia nucleara si asta era ceea ce sustinea ea pe scara larga.
  Dar,pentru ca nu avea nici un fel de date despre emisia de CO2 si despre relatia dintre CO2 si temperatura argumentul sau a fost prost prezentata la inceput.
  Si atunci,a mers la Societatea Regala si a spus cercetatorilor : “sunt bani pregatiti pentru voi
  pentru a dovedi acest lucru” si bineinteles ca ei au facut asta.
  Inevitabil, nu a durat mult pana cand politicienii au pus aceasta in spatele unui lucru si si-au atasat numele lor de el, intr-un anumit fel bineinteles, si banii au inceput sa curga
  Asta e felul in care merg lucrurile si inevitabil cercetarea, dezvoltarea, institutiile, au inceput sa lucreze la asta (daca vreti sa spunem asa) care aveau sa fie studii asupra climei, dar cu o accentuare particulara pe relatia dintre CO2 si temperatura.
  La cererea doameni Thatcher, Biroul Meteorologic din Marea Britanie a stabilit o unitate de modelare climatica care a oferit bazele pentru un nou comitet international numit Comisia Interguvernamentala pentru schimbari climatice (IPCC).
  Aceasta comisie a adus primul mare raport care prezicea dezastre climatice ca rezultat al incalzirii globale.
  Imi amintesc ca am mers la conferinta de presa stiintifica si am fost uimit de doua lucruri: primul, de simplicitatea si elocventa mesajului (si de vigoarea cu care era livrat) si al doilea, totala neluare in seama a intregii stiinte climatice de pana atunci, incluzand si rolul Soarelui, care fusese subiectul unei intalniri majore la Societatea Regala doar cu cateva luni inainte.
  Dar noua inflacarare asupra CO2-ului produs de om ca o posibila problema de mediu nu a placut doar doamnei Thatcher.
  A fost cu siguranta ceva foarte favorabil ideii de mediu, ceea ce eu numesc ecologism medieval, un fel de “hai sa ne intoarcem la felul in care erau lucrurile in evul mediu si sa ne descotorosim de toate aceste cumplite masini si masinarii.”
  Le-a placut foarte mult, pentru ca CO2 era pentru ei o emblema a industrializarii.
  Deoarece pt. ei CO2 este clar un gaz industrial si foarte legat de cresterea economica si de transportul in masini, si de tot ceea ce numim civilizatie, si exista forte in miscarea ecologista care sunt impotriva acestei cresteri economice, ei cred ca asta e rau.
  Ar fi putut fi folosita pentru a legitima o multime intreaga de mituri care deja existau: anti-masini, anti-crestere, anti-dezvoltare si, mai presus de toate, anti acel mare Satan: Statele Unite.
  Patrick Moore este consideratunul dintre cei mai proeminenti ecologisti din generatia lui. El este cofondator al Greenpeace. El arata urmatoarele amanunte din interiorul acestei miscari: Scimbarea climatica fiind un punct major de interes a venit in atentia noastra din doua motive foarte clare:
  - Primul motiv a fost ca la mijlocul anilor 80 majoritatea oamenilor erau de accord cu toate lucrurile rezonabile pe care noi, cei din miscarea ecologica, spuneam ca trebuie sa le faca; acum, cand o majoritate de oameni este de acord cu tine, este destul de greu sa ramai in confruntare cu ei, si deci singura modalitate de a ramane inpotriva guvernarii era de a adopta pozitii extreme mereu noi. Cand am parasit Greenpeace era in mijlocul adoptarii unei campanii de a interzice clorina in intreaga lume. Eu le- am spus: “Baieti, stiti acesta este unul din elementele din tabelul periodic, vreau sa spun ca nu sunt sigur daca asta este in jurisdictia noastra sa interzicem un intreg element”.
  - Celalalt motiv pentru care ecologismul extremist a aparut a fost pentru ca comunismul a cazut, zidul a cazut, si o multime de tipi pacifisti si activisti politici s-au mutat in miscarile ecologiste, aducand si neo-marxismul lor si invatand sa foloseasca limbajul verde intr-un mod foarte intelligent pentru a ascunde agenda care ar fi avut de-a face mai mult cu anticapitalismul si antiglobalizarea decat cu ecologia sau stiinta. Stanga a fost instant dezorientata de caderea manifestata a socialismului si a marxisto-communismului asa cum a fost incercat, si deci au ramas in continuare la fel de anticapitalisti cum erau, dar au trebuit sa gaseasca noi membri pentru acel anticapitalism. Si a fost un fel de alianta uimitoare intre Margaret Thatcher la dreapta si aripa bio-stanga a ecologistilor anticapitalisti. Aceasta a creat un fel de impuls in spatele unei idei nebunesti.
  La sfarsitul anilor 1990 incalzirea globala cauzata de om nu mai era o usor excentrica teorie despre clima, era o campanie politica bine dezvoltata, si atragea atentia presei, aducand astfel mai multe fonduri guvernamentale.
  Inainte de Bush tatal, cred ca nivelul de fonduri pentru clima si stiintele legate de clima eraundeva in jurul ordinului de 170 milioane de dolari pe an, ceea ce este rezonabil pentru marimea domeniului; si a sarit la doua miliarde pe an: de zece ori mai mult si da, asta a schimbat foarte multe, vreau sa spun foarte multe slujbe, a adus foarte multi oameni care altfel nu ar fi fost interesati, deci s-au dezvoltat intregi cadre de oameni al caror singur interes in domeniu era incalzirea globala.
  Daca as fi vrut sa fac cercetare pentru, sa zicem, pentru veveritele din Sussex, ce as fi facut, si asta asa a fost din 1990 incoace, as fi scris prezentarea spunand: “Vreau sa investighez comportamentul ne-strangator al veveritor, cu referinta speciala la efectele incalzirii globale”, si in acest fel as fi obtinut banii…
  Daca as fi uitat sa mentionez incalzirea globala as fi putut sa nu fi obtinut acei bani.
  Noi toti ne luptam pentru fonduri insa, daca domeniul tau este in centrul atentiei, precum incalzirea globala cauzata de om si daca sumele mari de bani care au fost investite in acest, mai degraba mic, domeniu al stiintei, au distorsionat efortul stiintific facut anterior anului 1990, atunci ai scapat de munca de a convinge de ce domeniul tau ar trebui finantat.
  In anii 1990 zeci de miliarde de dolari de la govern din Statele Unite, Marea britanie si din alte parti au fost deviate catre cercetari privind incalzirea globala.
  O mare parte din aceste fonduri a mers catre construirea de modele pe computer pentru a prevedea ce se va intampla cu clima in viitor.
  Dar cat de exacte sunt aceste modele?
  Doctorul Roy Spencer este in om de stiinta renumit pentru studii climatice la centrul spatial al NASA, el a primit medalii pentru descoperiri stiintifice exceptionale si de la NASA si de la Societatea Americana de Meteorologie. Acesta spune ca: Modelele climatice sunt doar la fel de bune ca si ipotezele de la care au plecat, si ele se bazeaza pe sute de presupuneri. Nu este nevoie decat ca o presupunere sa fie gresita pentru ca previziunea sa fie departe de adevar.
  Previziunile climatice nu sunt noi, dar in trecut, oamenii de stiinta erau mult mai modesti in legatura cu abilitatile lor de a prevedea vremea.
  “Orice incercare de a prevedea schimbarile de clima intalneste scepticismul omului care modeleaza vremea pe computer,” (Spune Doctorul Roy Spencer).
  In luarea deciziilor care afecteaza oamenii, o previziune gresita in legatura cu idea de cum va evolua clima in viitor, poate fi cu mult mai rea decat nici o previziune.

  Ma tem ca intelegerea noastra despre complexa masina a vremii nu este inca destul de buna pentru a face o formulare demna de incredere despre viitor.
  Toate modelele presupun ca CO2-ul produs de om este cauza principala a schimbarilor climatice, mai curand decat Soarele sau norii.
  Analogia pe care eu o folosesc, este ca atunci cand masina mea nu merge foarte bine nu caut cauza la motor, care este Soarele, si nici la transmisie, care sunt vaporii de apa, ci voi cauta la o legatura de la roata din spate, care este CO2-ul produs de om.
  Cam asa este si cu stiinta.
  Daca nu ai inteles sistemul climatic, daca nu ai inteles toate componentele care cauzeaza cresterea: soarele, CO2, vaporii de apa, norii si nu le-ai pus pe toate impreuna, daca nu ai facut toate astea atunci modelul tau nu valoreaza nimic.
  Seria predictiilor climatice variaza foarte mult. Aceste variatii sunt produse prin alterarea subtila a
  presupunerilor pe care se bazeaza fiecare model.
  Etapele sunt atat de complicate incat se pot ajusta adesea in asa fel incat sa faca ceva foarte incitant.
  Lucrez cu modelatori, am facut modelare, si cu modele matematice si cu putine ajustari la parametrii poti modela orice, poti sa-l faci sa se incalzeasca, sau poti sa-l faci sa se raceasca schimband cateva lucruri.
  Deoarece toate modelele presupun ca CO2-ul produs de om cauzeaza incalzire, o cale evindenta de a produce predictii impresionante este de a creste cantitatea imaginata de CO2 produs de om, care este eliberata in atmosfera.
  Punem o crestere de CO2 de 1% pe an si 0.49% pe an pentru ultimii 10 ani, 0.42% pentru penultimii 10 ani, si 0.43% pentru cei 10 ani de dinainte, deci modelele considera de doua ori mai multa radiatie cu efect de sera, decat se stie ca exista.
  Nu ar trebui sa socheze ca ele prevad mai multa incalzire decat se intampla.
  Modelele prevad care ar putea fi temperature in 50 sau 100 de ani.
  Este una dintre caracteristicile lor specifice ca previziunile de lunga durata sunt dovedite gresite doar cu mult dupa ce oamenii au uitat de ele.
  Ca rezultat, exista pericolul, dupa cum spune Profesorul Carl Wunsch ca modelatorii sa fie mai putin interesati sa produca previziuni exacte decat previziuni interesante.
  Chiar si in interiorul comunitatii stiintifice, este o problema.
  Daca rulez un model complicat si ii fac ceva, cum ar fi topirea unei importante cantitati de gheata in ocean si ca rezultat nu se intampla nimic, nu va fi publicat niciodata.
  Dar daca rulez acelasi model si il ajustez in asa fel incat ceva dramatic se intampla cu circulatia oceanului, cum ar fi ca transportul caldurii se opreste, atunci va fi publicat si oamenii vor zice: “Este foarte interesant!” si chiar va fi promovat de presa.
  Deci exista o inclinare, o foarte puternica tendinta in presa si in comunitatea stiintifica insasi catre rezultate care pot fi dramatizate.
  Daca totul ingheata, atunci este o poveste mult mai interesanta decat daca spui, ei bine, valorile vor fluctua, uneori vor creste cu 10%, alteori vor scadea cu 20%, dar in final toate vor reveni la normal.
  Din care ati face o relatare? Vedeti, despre asta este vorba.
  Pentru ochiul neantrenat modelele pe calculator apar impresionante si ele produc adesea speculatii grozave despre clima, care apar ca stiinta riguroasa.
  Else sunt de asemenea o nesfarsita sursa de povesti spectaculoase pentru presa.
  Lucrul care m-a uimit ca jurnalist de o viata este cum pana si cele mai
  elementare principii ale jurnalismului par sa fi fost abandonate in legatura cu acest subiect.
  De fapt, teoria incalzirii globale cauzate de om a produs o noua marca de jurnalism.

  A aparut o intreaga noua generatie de reporteri, jurnalisti de mediu;
  Acum, daca esti un jurnalist de mediu si daca povestea cu incalzirea globala ajunge la cosul de gunoi, la fel ajunge si seviciul tau.
  Chiar asa de crud este, si reportajele lor trebuie sa devina din ce in ce mai isterice deoarece inca exista, din fericire, cativa editori de stiri incapatinati care vor spune:
  “Asta este ceea ce veti spune cinci ani de acum inainte”.
  “O, dar acum este mult mult mai rau, vor ridica nivelul marii cu cinci metri pana martea viitoare…”
  Trebuie sa continue sa fie din ce in ce mai zgomotosi si mai stridenti.
  Este de acum obisnuit in presa de a da vina pe incalzirea globala pentru fiecare furtuna sau uragan, dar exista vreo baza stiintifica?
  Asta nu e decat propaganda curata.
  Fiecare lucrare meteorologica spune ca principala sursa a anomaliilor vremii este diferenta de temperature dintre tropice si poli, si ni se spune ca intr-o lume mai calda aceasta diferenta va fi mai mica.
  Deci asta inseamna ca vom avea mai putine furtuni, mai putina variabilitate, dar acestea nu sunt niste catastrophe, deci ni se prezinta opusul.
  Rapoartele stirilor argumenteaza frecvent ca, chiar si o mica crestere a temperaturii globale ar putea duce la o catastrofica topire a calotelor glaciare polare, dar ce spune istoria climei Pamantului?
  Se intampla sa avem inregistrari ale temperaturii Groenlandei de mii de ani.
  Groenlanda a fost mult mai calda. Doar cu 1000 de ani in urma Groenlanda a fost mai calda decat este azi. Si cu toate astea nu a avut loc o topire dramatica.
  Chiar daca vorbim de permafrost, o mare a permafrostului (acel strat inghetat de sub padurile din Rusia spre exemplu) cu sapte sau opt mii de ani in urma s-a topit cu mult mai mult decat arata orice evidenta a actualei topiri.
  Deci cu alte cuvinte avem din nou aceeasi istorie, dar lumea nu s-a intors la epoca de piatra, nu-i asa?
  Profesorul Syun-Ichi Akasofu este seful Centrului International de Cercetari Actice din Alaska. IARC este cel mai avansat institute de cercetari arctice din lume.
  Profesorul Akasofu insista ca, in timp, calotele de gheata se contracta si se extind in mod natural.
  Exista rapoarte ca, din cand in cand, mari bucati de gheata se desprind de continentul Antarctic.
  Aceste lucruri s-au intamplat tot timpul, dar deoarece acum avem un satelit ele se pot detecta. De aceea ele devin stiri.
  Aceste date, de la satelitii meteorologici ai NASA, arata imensa expansiune naturalasi contractie
  a ghetii marii polare care a avut loc in anii 1990.
  Toate programele TV care vorbesc despre incalzirea globala arata bucati mari de gheata cazand din marginea ghetarilor, dar oamenii uita ca gheata se misca mereu.
  Stirile arata frecvent imagini cu gheata care se rupe din marginea Arcticii, dar ceea ce nu spun este ca acesta este un eveniment atat de obisnuit in Arctica asa cum este caderea frunzelor intr-o zi obisnuita de toamna.
  Lumea ma intreaba: ati vazut gheata cazand la marginea celui mai mare ghetar?
  Da, acestea sunt desprinderile de primavara, care se intampla in fiecare an.
  Presa vine la noi si ne intreaba: “vreti sa spuneti ceva despre dezastrul efectului de sera?”,
  si eu raspund: “nu exista asa ceva”.

  Programele de televiziune alarmiste au creat frica despre un mare val mareic ce va inunda Marea Britanie.
  Dar ce face ca nivelul marii sa se schimbe si cat de repede se intampla asta?
  Schimbarile nivelului marii in general in intreaga lume sunt guvernate fundamental de doi factori: ceea ce am putea numi “factori locali”, relatia dintre mare si uscat care, apropo, adesea este cauzata de ridicarea sau coborarea uscatului si nu are nimic de-a face cu marea, dar daca vorbim despre ceea ce noi numim schimbarile eustatice ale marii, schimbari din intreaga lume, adica prin expansiunea termica a oceanelor, adica nimic de-a face cu topirea ghetii.
  Si acesta este proces foarte lent, si de lunga durata.
  Lumea spune: “O, am vazut oceanul facand asta anul trecut asta inseamna ca ceva s-a schimbat in atmosfera anul trecut”, si asta nu trebuie deloc sa fie neaparat adevarat, de fapt asa ceva este foarte posibil improbabil deoarece poate fi nevoie de sute sau mii de ani pentru ca adincile oceane sa raspunda fortelor si schimbarilor care au loc la suprafata.

  De asemenea se sugereaza ca si o usoara crestere a temperaturii va duce la extinderea catre nord a bolilor tropicale precum malaria.
  Dar este adevarat?
  Profesorul Paul Reiter de la Institutul Pasteur din Paris este recunoscut ca unul dintre cei mai mari experti in malaria si a altor boli cauzate de insecte. Este membru al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, al comisiei de experti… A fost presedinteleComisiei Americane de Entomologie Medicala al Societatii Americane pentru medicina tropicala si autor de frunte in sectiunea de sanatatea Evaluarii nationale asupra potentialelor consecinte a variabilitiatii climatice.
  Dupa cum este dornic sa arate profesorul Reiter, tantarii prospera la temperature foarte mici. Tantarii nu sunt specifici tropicului.
  Cei mai multi oameni si-ar da seama ca in regiunile temperate exista deasemenea tantari; De fapt, tantarii sunt foarte abundenti in Arctica.
  Cea mai devastatoare epidemie de malaria a fost in Uniunea Sovietica in anii 1920: a fost ceva de genul a 13 milioane de cazuri pe an si aproximativ 600,000 morti, o catastrofa ingrozitoare care s-a extins pana la Cercul Polar. Asezarea Arhanghelsk a avut 13 mii de cazuri si aproximativ 10 mii de morti.
  Deci nu este o boala tropicala.
  Totusi acesti oameni din fraternitatea incalzirii globale au inventat ideea ca malaria se va extinde spre nord.

  Povestile infricosatoare despre clima nu pot fi puse doar pe seama unui jurnalism confuz sau influentat.

  Dupa profesorul Reiter, alarme isterice au fost incurajate de rapoartele comisiei Natiunilor Unite asupra climei IPCC.
  Asupra raspandirii malariei, IPCC avertizeaza ca: “Speciile de tantarii care transmit malaria nu supravietuiesc de obicei acolo unde temperaturile din timpul iernii scad sub 16-18 grade Celsius”.
  Dar dupa profesorul Reiter aceasta este clar neadevarat.
  Am fost ingrozit sa citesc al doilea si al treilea raport pentru ca era atat de multa dezinformare, fara nici un fel de probe sau practic fara a mentiona nimic din literatura stiintifica, adevarata literatura stiintifica, facuta de specialisti in acele domenii.
  Intr-o scrisoare catre Wall Street Journal, Profesorul Frederick Seitz, Academia Nationala Americana de stiinte, a dezvaluit ca oficialii IPCC au cenzurat comentariileoamenilor de stiinta. El a spus ca:
  - “Acest raport nu este versiunea care a fost aprobata de cercetatorii care au contribuit” Cel putin 15 sectiuni cheie ale capitolului stiintific au fost sterse. Acestea includeau afirmatii ca:
  - “Nici unul dintre studiile citate nu au aratat evidente clare ca putem atribui schimbarile climatice cresterilor cantitatilor de gaze cu efect de sera”.
  - “Nici un studiu pana acum nu a atribuit cu certitudine toate sau o parte din schimbarile climatice observate cauzelor produse de om”.
  Profesorul Seitz a concluzionat: “Nu am vazut niciodata o coruptie mai mare a procesului de revizuire decat in aceste evenimente care au dus la crearea acestui raport IPCC”.

  In raspunsul sau, IPCC… nu a negat ca nu ar fi facut aceste eliminari; dar spune ca nu a fost nici o lipsa de onestitate sau influentare in raport, si ca incertitudini asupra cauzei incalzirii globale au fost incluse. Schimbarile au fost facute, se spune, ca raspuns la comentariile primite de la guverne, cercetatori individuali si organizatii ne-guvernamentale.
  Cand mi-am dat demisia din IPCC am crezut ca asta va fi sfarsitul; dar cand am vazut proiectul final, numele meu era inca acolo.
  Am cerut sa fie scos: si mi-au spus, ca si eu am contribuit, deci va ramane acolo.
  Iar eu am spus: “Nu, nu am contribuit pentru ca nu au ascultat nimic din ceea ce le-am spus”.
  Si pana la urma a fost chiar o lupta, dar i-am amenintat ca ii voi da in judecata si mi-au scos numele, si cred ca asta a insemnat mare lucru; acei oameni care erau specialisti dar nu au fost de acord cu polemica si au demisionat (si au fost destui despre care stiu eu) au fost pusi in continuare pe lista autorilor si au devenit parte din acesti 2,500 cei mai buni oameni de stiinta de pe pamant.

  Cercetarea legata de incalzirea globala cauzata de om este azi una dintre cele mai bine finantate domenii ale stiintei.
  Doar guvernul american singur cheltuieste mai mult de 4 miliarde de dolari pe an.
  Dupa cum spune climatologul Roy Spencer de la NASA, oamenii de stiinta care vorbesc impotriva incalzirii globale cauzate de om au foarte mult de pierdut.
  Este in general mai greu sa obtii finantare pentru cererile de cercetare din cauza pozitiei negative luata in mod public, si o sa gasesti foarte putini dintre noi care vor sa ia pozitii publice impotriva pentru ca aceasta taie din fondurile de cercetare.
  Este o prejudecata comuna ca oamenii de stiinta care nu sunt de accord cu teoria incalzirii globale cauzate de om au fost platiti probabil de companii private pentru a spune minciuni.
  Aud asta tot timpul: “Trebuie sa fii pe statul de plata al companiilor multinationale”.
  Dar, ca si multi alti oameni de stiinta, nu am primit nici un ban de la multinationale. Sunt tot timpul acuzat ca sunt platit de companiile de petrol si gaz. Nu am primit niciodata vreun ban de la companiile de petrol si gaz.
  Glumesc ca as fi vrut sa ma plateasca ca sa-mi pot permite sa le cumpar produsele. Oricand cineva spune asta ca sunt platit de o companie de petrol si gaze, le spun ca managerul bancii mele si-ar fi dorit asta.
  Aproape ca nu exista nici o investitie a sectorului privat in climatologie, si totusi, pentru a fi implicat intr-un proiect de cercetare care implica o subventie cat de mica in industrie, risti sa-ti ruinezi reputatia de cercetator.
  Tehnologia moderna alimentata de gazele cu efect de sera.
  Patrick Michaels este professor de stiinte ale mediului la Universitatea din Virginia. El a fost presedintele comisiei asupra Climatologiei Aplicate a Societatii Americane de Meteorologie, presedinte al Asociatiei Americane a Climatologilor de stat, autorul a trei carti de meteorologie, si unul dintre autorii si recenzorii de la comisia IPCC a Natiunilor Unite.
  Dar cand a condus cercetari care erau finantate in parte de industria carbunelui, s-a gasit printre cei atacati de campaniile de presa climatice.
  “Corporatiile din Marea Britaniesunt printre cei mai rai criminali climatici de pe pamant. Shell are sediul in Marea Britanie, chiar aici, in Londra, si avem dreptul si datoria sa-l luam inapoi in posesie publica, sa-l dezmembram, sa-l spargem, si sa trimitem directorii la cursuri de reabilitare.
  Dar dezbaterile rationale nu sunt singura victima a alarmei incalzirii globale.

  Pe masura ce politica publica internationala infrange emisiile industriale de CO2, lumea in tendinta de dezvoltare primeste o mare presiune de a nu se mai dezvolta.
  “Nu sunt expert in schimbari climatice, nu sunt om de stiinta, dar ceea ce vreau sa spun acum este un puternic ‘opriti-le’, doar atat: opriti-le! Orice nu va trebuie, si nu folositi, este mai usor decat credeti pentru a face diferenta”.
  Delegati din intreaga lume se indreapta spre Nairobi pentru a participa la o conferinta sponsorizata de Natiunile Unite pe tema incalzirii globale. Functionari de stat, profesionisti ai campaniilor oragnizatiilor neguvernamentale, manageri pentru finantarea echilibrului de carbon, jusrnalisti de mediu si altii, vor discuta fiecare aspect al schimbarii climatice cauzate de om: de la cum sa se promoveze panourile solare in Africa, pana la relatia dintre incalzirea globala si sexism.
  Conferinta dureaza 10 zile; numarul delegatilor depaseste 6000.
  Miliardele de dolari investite in stiinta climei inseamna ca exista o imensa clientela de oameni dependenti de acesti dolari si ei vor vrea sa vada aceasta grija purtata inainte, se intampla in orice birocratie.
  Acolo unde locuiesc eu avem un consiliu local, si in cadrul lui un ofiter responsabil cu probleme legate de incalzirea globala.
  Este o imensa coada afara de oameni, care au fost recrutati, intr-un fel sau altul, sa se alature acestui curent.
  Si apoi oricine se ridica si spune: “hei, stati putin, hai sa analizam la rece, rational si cu atentie, si sa vedem de fapt cat de mult merita, si cat de mult sta in picioare, va fi proscris.
  Oamenii de stiinta, obisnuiti cu viata academica relativ civilizata si obscura, se vad deodata atacati public daca indraznesc sa puna sub semnul intrebarii teoria incalzirii globale cauzate de om, defaimati de grupari din cadrul campaniei si chiar in interiorul propriei universitati.
  Exista un vechi proverb care spune: “daca stai in mijlocul luptei, o sa se traga asupra ta”.
  Deci inteleg ca este normal sa se intampla asa ceva, dar totul a devenit foarte dificil si foarte urat si foarte personal.
  Si am fost amenintat cu moartea si multe altele, deci nu fac toate astea de placere.
  In zilele noastre, daca esti sceptic despre litania din jurul schimbarii climatice, esti dintr-o data privit ca si cand ai nega holocaustul.
  Miscarea de mediu este de fapt o miscare activista politica si a devenit foarte influenta la nivel global.
  Si toti politicienii stiu asta. Fie ei de stanga, de mijloc sau de dreapta, trebuie sa-si trimita omagiile catre miscarea de mediu.
  In luna care a trecut, campania impotriva incalzirii globale a castigat o mare victorie: guvernul Statelor Unite, o data un bastion al rezistentei, a cedat.
  George Bush este acum un aliat, guvernele tarilor dezvoltate au imbratisat ideea de a avea intelegeri internationale pentru a restrange productia industriala in tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare.
  Dar cu ce cost?
  Paul Driessen este un fost luptator pentru campania de mediu. El spune acum ca: Ingrojorarea mea cea mai mare cu privire la incalzirea globala, este ca politicile impuse care ar trebui sa previna
  incalzirea globala au un efect dezastruos asupra oamenilor celor mai saraci ai lumii.
  Sustinatorii incalzirii globale spun ca nu dauneaza sa fi de partea sigura; chiar daca teoria schimbarii climei cauzata de om este gresita, trebuie sa impunem masuri draconice pentru a reduce emisiile de carbon, pentru orice eventualitate. Ei numesc acesta principiul precautiei. Principiul precautiei este un monstru foarte interesant. Este folosit in principiu pentru a promova un anumit plan ideologic, si este intotdeauna folosit intr-o singura directie.
  Vorbeste despre riscurile folosirii unei anumite tehnologii, combustibilii fosili spre exemplu, dar niciodata nu spune nimic espre riscul de a nu o folosi. Nu vorbeste niciodata despre beneficiile de pe urma folosirii acelei tehnologii.
  Anne Mougela se pregateste sa gateasca masa pentru copii ei. Ea este unul dintre cei 2 miliarde de oameni, o treime din populatia lumii, care nu are access la electricitate. In schimb, ei trebuie sa arda lemne sau balegar uscat in casele lor. Fumul care se creeaza astfel in interior este cea mai mortala forma de poluare din lume.
  Conform Organizatiei Sanatatii Mondiale, patru milioane de copii cu varsta sub 5 animor in fiecare an de boli respiratorii cauzate de fumul din interior, si multe milioane de femei mor mai devreme de cancer si alte boli ale plamanilor din acelasi motiv.

  Daca ceri unei persoane de la tara sa defineasca dezvoltarea, o sa-ti spuna: “da, o sa-mi dau seama ca am ajuns la un nou nivel cand o sa am electricitate”. Faptul de a nu avea electricitate creeaza un foarte lung lant de probleme pentru ca primul lucru care lipseste este lumina, deci trebuie sa mergi la culcare mai devreme pentru ca nu mai e lumina, nu mai exista nici un motiv pentru a sta treaz, adica, nu poti vorbi unul cu altul pe intuneric.
  Lipsa frigiderelor sau a impachetarilor moderne inseamna ca mancarea nu poate fi pastrata.
  Focul din coliba produce prea mult fum si consuma prea mult lemn pentru a fi folosit pentru incalzire. Nu exista apa calda.
  Noi in vest nici nu ne putem imagina cat de grea este viata fara electricitate.
  Speranta de viata a oamenilorcare traiesc asa este infricosator de mica. Existenta lor este impovarata in orice fel.
  Cativa kilometri mai departe Natiunile Unite gazduiesc conferinta despre incalzirea globala in cartierul sau general modern.
  Magazinele vand suveniruri despre viata taranilor calatori, in timp ce delegatii discuta cum sa promoveze ceea ce e descris ca: “forme de generare a electricitatii”.
  Africa are carbune, si Africa are petrol, dar gruparile de mediu militeaza impotriva folosirii acestor surse de energie.
  In schimb, ei spun ca Africa si restul tarilor in curs de dezvoltarer trebui sa foloseasca puterea solara si cea a vantului.
  Dupa o scurta plimbare in afara orasului Nairobi gasim primul panou solar. Un oficial de la sanatatea publica keniana ne-a adus la o clinica, care deserveste mai multe sate.
  Singurele aplicatii electrice in clinica, sunt luminile si un frigider in care sa se tina vaccinurile, medicamentele si probele de sange. Electricitatea este produsa de doua panouri solare.
  - Deci ce puteti sa faceti cu electricitatea?
  - Sa luminam.
  - Ce se intampla cand puneti si lumina si frigiderul? Spuneti-ne, ce se intampla?
  - Suna o alarma?
  - Da.
  - Am putea sa vedem asta?
  Panourile solare ii permit doctorului Samuel Morangui sa foloseasca fie lumina fie frigiderul, dar nu amandoua in acelasi timp. Daca face asta, curentul electric se intrerupe.
  Energia eoliana si solara este binecunoscuta ca fiind nesigura ca sursa de electricitate, si este de cel putin trei ori mai scumpa decat formele conventionale de generare a electricitatii.
  Intrebarea ar fi cati europeni, cati americani folosesc deja acest tip de energie, si cat de ieftina este,
  pentru ca, vedeti, daca este scumpa pentru europeni, si daca este scumpa pentru americani, si aici avem de-a face cu africani saraci, va dati seama ca nu are sens.

  Tarile bogate isi pot permite sa se implice in niste experimente luxoase cu alte forme de energie,
  dar noi suntem inca in starea de supravietuire.
  Pentru fostul ecologist Paul Driessen, ideea ca cei mai saraci oameni ai planetei trebuie restrictionati sa foloseasca cea mai scumpa si ineficienta forma de generare a electricitatii, este aspectul cel mai neplacut din punct de vedere moral al campaniei impotriva incalzirii globale.
  Dati-mi voie sa clarific foarte bine un lucru: daca spunem ca lumea a treia poate avea doar energie solara si eoliana, ceea ce le transmitem de fapt este ca “Nu puteti avea electricitate!”.
  Provocarea ce apare, cand intalnim ecologisti vestici care spun ca trebuie sa ne angajam in folosirea panourilor solare si a energiei eoliene, este de cum am putea sa industrializam Africa, pentru ca nu vad cum un panou solar o sa alimenteze o industrie a otelului, cum ar putea un panou solar sa alimenteze o retea de cai ferate. Ar merge poate sa alimenteze un radio pe tranzistori.

  Cred ca unul dintre cele mai daunator aspect al miscarii ecologiste moderne este romantizarea vietii de taran, si ideea ca societatile industriale sunt distrugatorii lumii.

  Un lucru clar ce reiese din dezbaterile de mediu este acela ca exista cineva foarte doritor sa omoare visul african, si acest vis se numeste dezvoltare.

  Miscarea ecologista a evoluat spre aceasta puternica forta, care este in prezent, pentru a preveni dezvoltarea in tarile in curs de dezvoltare.
  Ni s-a spus: nu va atingeti de resursele voastre, nu va atingeti de petrol, nu va atingeti de carbune, asta inseamna sinucidere.
  Cred ca este legitim sa-i numesc anti-umani!

  Spre exemplu inteleg ca nu trebuie sa gandesti ca oamenii sunt mai buni ca balenele, sau mai buni ca bufnitele, sau orice altceva, nu-i asa?
  Dar cu siguranta nu este o idee buna sa gandesti despre oameni ca despre un fel de scursuri, si ca este OK sa existe sute de milioane de oameni care orbesc sau mor sau alceva, nu pot accepta deloc aceasta idee.

  Teoria incalzirii globale cauzate de om este azi atat de bine inradacinata, vocile opozitie atat de

• Romania:desertificari, fenomene meteo extreme si disparitia unor specii de animale si plante « Supravietuitor's Blog
  30 iulie 2009 la ora 11:51 am

  [...] Sursa:ecomagazin.ro Tag-uri incluse:Agentia Europeana de Mediu, desertificari, fenomene meteo extreme, incalzirea globala, simulare leave a comment « Microsoft – Yahoo ataca Google [...]