Sprijinul UE pentru padurile aflate in proprietate privata nu a dus la obtinerea de rezultate tangibile

0
39
Sprijinul UE pentru padurile aflate in proprietate privata nu a dus la obtinerea de rezultate tangibile
Sprijinul UE pentru padurile aflate in proprietate privata nu a dus la obtinerea de rezultate tangibile

Potrivit raportului publicat joi, 19 septembrie, de Curtea de Conturi Europeana, situatia sectorului forestier din UE nu a fost analizata in mod specific pentru a se justifica propunerea unui sprijin financiar special pentru cresterea valorii economice a padurilor. Statele membre au utilizat masura pentru a sprijini actiuni care nu corespundeau obiectivelor programului si care ar fi trebuit mai degraba finantate prin alte masuri, caracterizate de alte conditii de eligibilitate si de rate diferite ale ajutorului, de obicei mai mici.
Masura specifica 122, intitulata „Cresterea valorii economice a padurilor”, a fost introdusa prima data pentru perioada de programare bugetara 2007-2013 a UE. In aceasta perioada, suma totala alocata masurii s‑a ridicat la 535 de milioane de euro. Auditul Curtii a pus in evidenta deficiente de ansamblu ale programului, la nivelul conceptiei, al implementarii si al monitorizarii masurii. Curtea a ajuns la concluzia ca statele membre si Comisia nu au gestionat in mod eficient si eficace aspectele auditate ale sprijinului acordat pentru cresterea valorii economice a padurilor. Avand in vedere faptul ca s‑a propus mentinerea acestui program de sprijin si pentru urmatoarea perioada de programare 2014‑2020, Curtea a propus o serie de imbunatatiri pentru a se asigura ca programul ofera o valoare adaugata europeana.

Curtea a constatat ca numai cateva proiecte auditate au contribuit in mod semnificativ la cresterea valorii economice a padurilor, fie prin cresterea valorii terenului (amenajarea de poteci si constructia de drumuri forestiere), fie prin cresterea valorii arboreturilor (lucrari silvice cum ar fi elagajul sau rarirea). Au fost identificate si cazuri in care sprijinul din partea sectorului public era disproportionat de mare.

Avand in vedere rezultatele actualului program, Curtea recomanda Comisiei sa il redefineasca, definind mai intai in ce consta valoarea economica a unei paduri, sa evalueze nevoile UE legate de sprijinul acordat pentru cresterea valorii economice a padurilor, precum si sa defineasca in mod clar elementele-cheie care vor garanta faptul ca sprijinul acordat de UE este directionat catre satisfacerea acestor nevoi. De asemenea, Curtea a recomandat statelor membre sa instituie proceduri adecvate pentru a se asigura ca sprijinul este eficace in sensul cresterii efective a valorii economice a suprafetelor de padure vizate de investitii.

Curtea a constatat ca statele membre nu au stabilit valoarea suprafetelor de padure inainte si dupa realizarea investitiilor si nici nu au cerut beneficiarilor sa faca acest lucru; astfel, este foarte dificil sa se stabileasca daca a existat o valoare adaugata ca rezultat al sprijinului acordat de UE.

Auditul Curtii a pus in evidenta deficiente la nivelul conceptiei masurii, care ingreuneaza in mod considerabil implementarea cu succes a acesteia: la nivelul Comisiei, situatia sectorului forestier din UE nu a fost analizata in mod specific pentru a se justifica propunerea unui sprijin financiar special pentru cresterea valorii economice a padurilor apartinand unor proprietari privati sau municipalitatilor. Mai mult, unele elemente-cheie ale masurii nu au fost definite in legislatie, in special conceptele de „valoare economica a padurilor” si de „exploatatie forestiera”. In plus, limitele de suprafata a exploatatiilor forestiere in functie de care se decide daca este necesar sau nu un plan de gestionare a padurilor difereau foarte mult intre statele membre.

Curtea a constatat ca numai cateva proiecte auditate au contribuit in mod semnificativ la cresterea valorii economice a padurilor, fie prin cresterea valorii terenului (amenajarea de poteci si constructia de drumuri forestiere), fie prin cresterea valorii arboreturilor (lucrari silvice cum ar fi elagajul sau rarirea).

Recomandari

Avand in vedere rezultatele programelor actuale, Curtea formuleaza urmatoarele recomandari:

Comisia ar trebui:

    • sa defineasca si sa evalueze nevoile de la nivelul UE legate de cresterea valorii economice a padurilor;
    • sa defineasca in mod clar elementele-cheie care vor garanta faptul ca sprijinul acordat de UE este directionat catre satisfacerea acestor nevoi si ca este creata astfel o valoare adaugata a UE.

Statele membre ar trebui:

    • sa descrie in mod corespunzator in programele lor de dezvoltare rurala nevoile si oportunitatile economice specifice prezentate de diferitele tipuri de suprafete de padure si de diferitele categorii de beneficiari;
    • sa consolideze modul de gestionare a padurilor si sa prevada, in acest sens, elaborarea de planuri de gestionare a padurilor pentru cea mai mare parte a exploatatiilor forestiere si promovarea certificarii suprafetelor de padure;
    • sa stabileasca cerinte adecvate pentru a se asigura ca sprijinul acordat sectorului forestier in cadrul politicii de dezvoltare rurala este coerent, respecta dispozitiile privind ajutoarele de stat si are o eficacitate maxima;
    • sa instituie proceduri adecvate pentru a se asigura ca sprijinul este eficace in sensul cresterii efective a valorii economice a suprafetelor de padure vizate de investitii.

Comisia ar trebui sa isi imbunatateasca modul de monitorizare a masurii pentru a se asigura ca implementarea acesteia de catre statele membre se face in conformitate cu obiectivele specifice stabilite. Mai concret, statele membre ar trebui sa solicite beneficiarilor sa prezinte detalii cu privire la valoarea suprafetelor lor de padure atat inainte, cat si dupa realizarea investitiilor finantate, iar autoritatilor de management ar trebui sa li se solicite sa valideze aceste valori.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here