155 de ani de la publicarea lucr?rii ''Originea Speciilor'', a naturalistului Charles Robert Darwin
155 de ani de la publicarea lucrării ''Originea Speciilor'', a naturalistului Charles Robert Darwin
155 de ani de la publicarea lucrarii ''Originea Speciilor'', a naturalistului Charles Robert Darwin
155 de ani de la publicarea lucrarii ”Originea Speciilor”, a naturalistului Charles Robert Darwin

Charles Robert Darwin a reusit sa creeze si sa argumenteze o teorie stiintifica – darwinismul, ce explica diversitatea lumii organice ca urmare a actiunii selectiei naturale si a supravietuirii organismelor mai adaptate.

In decembrie 1831, profesorul si protectorul sau Henslow, l-a recomandat pe Charles Darwin ca naturalist al expeditiei bricului regal ”Beagle”. Aceasta calatorie de cinci ani in jurul lumii (1831-1836) i-a determinat in mare masura viziunea sa evolutionista.

Pe parcursul calatoriei, a efectuat numeroase observatii si a acumulat o serie de date care i-au cristalizat diferite idei, ipoteze, alcatuind piatra de temelie a viitoarei sale teorii.

Darwin a observat mecanismul evolutiei speciilor in selectia naturala, idee prezentata in 1832, schitata apoi in 1842 si expusa mai amanuntit in 1844. Insa, lucrarea lui de baza ”Originea speciilor prin selectie naturala sau pastrarea raselor favorizate in lupta pentru existenta” a aparut mai tarziu, abia la 24 noiembrie 1859.

Cele 1.250 de exemplare s-au vandut in aceeasi zi. Cartea a fost reeditata in 1860, 1861, 1866, 1869, 1872 mult adaugita, ultima din timpul vietii lui Darwin. O frumoasa editie princeps, in limba romana, a celebrei lucrari a aparut la editura Academiei Romane in 1957, intr-un tiraj foarte mic, de numai 6.500 exemplare, tiparite pe hartie velina satinata.

Aceasta lucrare a fost intr-o oarecare masura stimulata si de manuscrisul compatriotului sau Alfred Russel Wallace (1823-1913), care a studiat diversitatea plantelor si a animalelor in India de Est si Malaesia. In memoriul sau, trimis lui Darwin pentru recenzie, el expunea aceleasi idei ca si Darwin despre rolul primordial al selectiei naturale in transformarea speciilor.

Ideile principale ale darwinismului sunt urmatoarele: evolutia organismelor ca rezultat al dezvoltarii lor istorice, adica ”evolutia este continua si nu se dezvolta pe un plan anumit”; conceptia privind fortele motrice ale evolutiei lumii organice (variabilitatea, ereditatea, selectia naturala in lupta pentru existenta); legitatile si caile posibile ale evolutiei organismelor (divergenta, convergenta); demonstreaza posibilitatea reglarii (prognozarii) proceselor evolutive.

Odata aparut ca teorie, darwinismul si-a indeplinit misiunea sa istorica, si anume: a contribuit la formarea conceptiei materialiste (stiintifice) despre lume; a combatut ideile despre crearea lumii organice; a determinat dezvoltarea diferitelor discipline biologice, cum ar fi paleontologia, embriologia, fiziologia, anatomia sistematica, selectia etc.

Darwin si-a dezvoltat ideile evolutioniste si in lucrarile sale ulterioare: ”Polenizarea la orhidee” (editiile I — 1862, II — 1877), ”Variabilitatea plantelor si animalelor in stare domestica” (editiile I — 1868, II — 1875), ”Originea omului si selectia sexuala” (editiile I — 1871, II — 1874), ”Expresia emotiilor la om si animale”, unde a avansat ideea existentei unui registru universal de expresii faciale la om (1872), ”Plante insectivore” (1875), ”Autobiografia. Polenizarea incrucisata si autopolenizarea in regimul vegetal” (editiile I — 1876, II — 1878), ”Incrucisarea la plante” (1880).

Charles Robert Darwin s-a nascut in oraselul Shrewsburg, la 12 februarie 1809, intr-o familie de medici. In perioada 1825-1828, Darwin a urmat cursurile de medicina ale Universitatii din Edinburg, la care a renuntat. A mers, apoi, la Universitatea din Cambridge pentru a urma studii de teologie, dupa trei ani renuntand si la acestea.

Fiind atras de cunoasterea naturii, a luat legatura cu naturalisti de seama, ca Robert Grant, John Henslow si Adam Sedgwick. La varsta de 17 ani prezenta doua comunicari stiintifice la zoologie despre Flustra (Briozoare) si Pontobdella muricata (Hirudinee) si devenea membru activ al societatii studentilor naturalisti ”Plinius”.

Dupa cum aprecia si zoologul roman Constantin Motas (1972), Darwin a stiut ”sa primeasca toate laudele fara sa se imbete de succes si toate atacurile, cu o seninatate si o liniste desavarsite”. El a fost coplesit de critici, dar si de onoruri. A primit numeroase medalii, decoratii, premii si titlul de membru a 69 de societati din intreaga lume, inclusiv de la ”Societatea transilvana de Stiinte naturale din Sibiu”.

Charles Darwin a murit la 19 aprilie 1882, fiind inmormantat la Westminster Abbey, in apropierea unui alt gigant al stiintei universale — Isaac Newton.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here