Rechinul nu are o reputatie buna. Cine nu a tremurat in fata acestui animal, prezentat adesea in cinematografie ca un ucigas sangeros? Si nu sunt cei care fac surf sau alti inotatori care au suferit agresivitatea rechinilor cei care vor spune contrariul. Dar care dintre cei doi, omul sau rechinul, reprezinta cel mai mare pericol care ameninta echilibrul natural?
Daca este adevarat ca rechinii se aventureaza din ce in ce mai des aproape de coaste nu o fac din placerea de a rontai oameni. Nu. In ciuda legendei, rechinii nu sunt deveoratori de oameni. La fel ca numeroase specii de animale ei devin agresivi din cauza problemelor climatice. Schimbarea temperaturii curentilor oceanici obliga animalele marine sa mearga in zone necunoscute. Pentru ca bancurile de pesti isi modifica circuitul migrator, rechinii bineinteles ca ii urmeaza. De aceea intalnim rechini in locuri neobisnuite, provocand neliniste si panica.
Rechinul, pradator al omului?
Sa amintim faptul ca rechinii au evoluat timp de aproape 400 de milioane de ani, fara sa cunoasca modificari majore. Pozitionat in varful lantului alimentar in ocean, rechinul contribuie la un echilibru deoarece participa la supravietuirea altor specii si la reglarea altor populatii marine. Dar acest pradator terifiant pare sa fi gasit un altul mai rau decat el: omul. Cel care ucide zeci de milioane de rechini pe an. In mod intentionat- prin pescuit- sau in mod accidental, in cadrul pescariilor industriale. O alta amenintare apasa asupra acestei specii: interesul industriilor farmaceutice si cosmetice care ravnesc la carnea si la uleiul de ficat de rechin. Si in sfarsit, un nou fenomen amplifica aceasta catastrofa si claseaza omul ca fiind un pradator sangeros al rechinului. De fapt, pentru a satisface papilele gustative ale finilor consumatori care isi permit o supa din inotatoare de rechin la un pret foarte scump, pescarii nu ezita sa transeze inotatoarele de rechini abia pescuiti si urcati la bord, aruncandu-i imediat inapoi in apa, vii, dar goliti de sange.
Omul, pradator printre pradatori
Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (UICN) a enumerat mai mult de douazeci de specii serios amenintate de disparitie. Populatiile de rechini din Atlanticul de Nord s-au redus la jumatate de-a lungul ultimilor 15 ani si anumite specii nu vor mai reapare niciodata ( sursa „Science” magazin). Nici in Marea Mediterana situatia nu sta mai bine, dupa un studiu efectuat aici a rezultat ca mai multe specii care traiesc in acest mediu erau pe cale de disparitie, in special rechinul alb, o specie de rechin-vulpe, doua specii de rechin-cartita comun si o specie de rechin-ciocan.
O analiza a jurnalelor de bord a numeroase flotile de pescuit, timp de 14 ani a pus in evidenta o scadere considerabila a numarului rechinilor ucisi in timpul pescuitului de ton sau de pesti-sabie.
Prizonieri ai navoadelor pescarilor, numarul rechinilor-ciocan, al marelui rechin alb, al rechinului-tigru si al vulpii de mare nu inceteaza sa scada.
De altfel, numeroase specii tinere sunt capturate si omorate, ceea ce prejudiciaza grav reinnoirii populatiilor de rechini. Pentru ca nu trebuie sa uitam ca rechinul se reproduce lent. Ca si omul, rechinul are nevoie de timp pentru a atinge varsta adulta si cand atinge maturitatea sexuala are putini pui. Marii rechini au in medie 4 pui pe an, ceea ce ii face vulnerabili in fata pescuitului excesiv.
Sa intelegem si sa actionam
Disparitia populatiilor pradatoare ameninta serios echilibrul ecosistemelor. Din nefericire, anumiti pescari inca nu au inteles ca resursele naturale nu sunt inepuizabile. Iar fenomenul poluarii apelor amplifica aceasta situatie deja dramatica. In fata acestor date, impactul asupra oceanelor referitor la diminuarea numarului rechinilor devine un motiv de ingrijorare. Cu atat mai mult cu cat eforturile la nivel international pentru protejarea speciilor de rechini sunt insuficiente. Dezbatere dupa dezbatere, actiunile intarzie sa fie puse in aplicare. Astfel, in Franta, nu s-a luat nicio masura de protectie. Uniunea Europeana este inca rezervata in ceea ce priveste limitarea capturarii rechinilor din apele comunitare.
Asadar, ar fi nevoie de putine lucruri….Anumiti rechini migreaza de-a lungul cailor cunoscute in momente precise din timpul anului. Prin interzicerea pescuitului in aceste perioade de migratie, ar fi posibila reducerea pescuitului „accidental”. Prin stabilirea zonelor de interzicere a pescuitului in anumite zone ale oceanului, rechinii si alti pesti s-ar putea reproduce in siguranta si ar putea reface rezervele normale.
Chiar ar fi de ajuns putine lucruri…
Sursa: www.notre-planete.info