In legislatia SUA exista o prevedere care da posibilitatea biciclistilor sa primeasca cite 20 de dolari pe luna de la angajator doar pentru faptul ca folosesc bicicleta pentru a merge la serviciu. La rindul lor, angajatorii care se inscriu in respectivul program isi pot deduce aceste cheltuieli din taxele platite catre stat. Suma acordata biciclistilor se considera a fi un decont pentru achizitionarea bicicletei si pentru cheltuielile cu intretinerea ei si reparatiile necesare, pentru ca ei sa poata veni linistiti la serviciu folosind cel mai nepoluant vehicul creat pina acum.
Si ca sa rasucesc un pic cutitul in rana, in Olanda exista o bicicleta pentru fiecare locuitor, adica 16 milioane de biciclete, plus 10.000 km de piste pentru biciclisti, suficient de late cit sa incapa si cite cinci biciclisti unul linga altul pe un sens.
Prin comparatie, in Romania exista doar… proiecte pe hartie. Suntem singura tara din Uniunea Europeana fara infrastructura necesara si fara legislatie in domeniu. Desi Federatia Biciclistilor a intocmit inca din 2003 un proiect privind infiintarea de trasee turistice pentru biciclisti, acesta nu a fost aprobat nici pina acum. Mai mult, incercarile de a infiinta piste pentru biciclete in orase au esuat, fie din cauza soferilor care isi parcheaza masinile pe aceste zone, fie din cauza ca prin delimitarea lor au redus aproape complet spatiul pentru pietoni.
Problema asadar in Romania nu porneste de la infrastructura, ci de la mentalitate. Si nu se va rezolva pina cind romanul nu va invata ca sanatatea este mai importanta decit luxul si ca cei care merg cu bicicleta nu fac parte din vreo clasa inferioara… Si mai ales pina cind autoritatile nu vor intelege ca orice initiativa pentru protejarea mediului trebuie aplicata cu cap, nu cu intentii electorale.
