Imagini cu fenomene climatice extreme pe ecranele televizoarelor, pe Internet sau in ziare ne-au devenit deja mult prea familiare. Vaste intinderi de pamint sub ape, siruri de barbati cu copii pe umeri luptind sa strabata prin apa care le ajunge la git, o mama cautind disperata sa salveze ce mai poate din noroiul care i-a acoperit coliba.
Asta am vazut si saptamina trecuta, dupa ce uraganul Noel a maturat Caraibele. Dupa numai o zi, acelasi tip de imagini dupa inundatiile cumplite din Mexic. In 48 de ore, Comisia Europeana acordase deja 1,5 milioane de euro ajutor de urgenta pentru Republica Dominicana. Desigur, ma bucur ca UE poate ajuta in cazuri de urgenta, insa frecventa si amploarea acestor dezastre naturale sint alarmante. Numai din iulie anul acesta, CE a acordat zeci de milioane de euro victimelor cataclismelor. Legatura dintre schimbarile climatice si dezastrele naturale a devenit extrem de clara. Sapte dintre cele mai ucigatoare zece catastrofe naturale din ultimii ani au avut loc intre 2000 si 2006. Tarile in curs de dezvoltare vor fi cel mai grav lovite si au nevoie de ajutor.
De aceea schimbarile climatice sint in capul agendei „Zilelor Europene ale Dezvoltarii” de saptamina aceasta, de la Lisabona, un fel de Davos al problemelor dezvoltarii, care reuneste circa o mie de decidenti in acest domeniu. In iunie anul acesta, UE a preluat initiativa, asumindu-si sarcina de a reduce emisiile cu efect de sera cu 20-30% pina in 2020. In septembrie, tot UE a propus o alianta cu statele sarace pentru a se asigura ca lupta impotriva incalzirii globale devine parte integranta a combaterii saraciei. „Zilele Dezvoltarii” vor fi prima ocazie sa discutam caile practice de actiune. Mediul este o prioritate in domeniul ajutorului pentru dezvoltare in valoare de 23 de miliarde de euro pe care Bruxelles-ul il va acorda statelor africane din Caraibe si Pacific in urmatorii 6 ani. La scara globala, anual dispare o intindere de padure de marimea Greciei. Sute de milioane de oameni ar putea deveni „refugiati climatici” pina in 2050, pentru ca isi parasesc locuintele in cautarea unui mediu mai stabil. Europa nu trebuie sa fie doar o mina intinsa, asa cum am fost saptamina trecuta pentru Caraibe, ci si un catalizator al schimbarii strategiei globale de mediu.
Sursa: Cotidianul
