Ce inseamna eco? Auzim cuvantul repetandu-se in nenumarate randuri, ii cunoastem implicatiile si aria de acoperire, insa stim de unde provine? Sau cine l-a inventat? In ce moment a fost descoperit? Inevitabil realizam faptul ca, pentru un cuvant pe care il utilizam frecvent, cunoastem foarte putine date. Asadar, am dorit ca prin articolul prezent, sa ofer cateva informatii privind nasterea si dezvoltarea termenului „ecologie„.
Ecologia ia nastere in anii 70 impunandu-se opiniei publice occidentale, urmand ca in Europa de Est si Sud-Est sa atraga atentia in ultimul deceniu. Termenul de „ecologie” a fost creat de biologul german Ernst Haeckel, profesor la Universitatea din Sena, cea dintai mentiune termenului a fost descoperita intr-una din lucrarile sale intitulata „Generalle Morphologie der Organismen„(1866). Cuvantul avea o forma usor distincta fata de cel actual, el a aparut ca „sekologie„, a carui etimologie se bazeaza pe doua cuvinte grecesti „oikos” (casa, habitat) si „logos” (discurs), astfel incat s-ar fi tradus stiinta habitatului, o disciplina derivata din biologie, care studia interactiunea si conexiunile dintre vietati si mediul aferent.
A existat la un moment dat o polemica privind paternitatea termenului, ce ar fi fost atribuit filosofului si scriitorului american Henry David Thorean, in defavoarea omului de stiinta german Haeckel. Insa, teoria s-a bazat pe o eroare de lectura a textelor lui Thorean, descoperita ulterior de aceiasi domni care au lansat-o. In mod decisiv, profesorului Haeckel ii apartine termenul pe care il definea astfel: „Prin ecologie intelegem totalitatea stiintei relatiilor organismului cu mediul, in sens larg toate conditiile de existenta.”
O alta personalitate marcanta ce a imbogatit semnificatul (a se citi conceptul) „ecologie” este Charles Darwin prin intermediul celor doua lucrari unanim recunoscute „Originea speciilor” si „Descendenta omului„. Darwin emite doua idei fundamentale ecologiei moderne, si anume, influenta mediului asupra fiintelor si apartenenta omului la mediul natural. El a descoperit interdependenta intre plante si animale, o idee pe care noi, astazi, am considera-o in mod umoristic „la mintea cocosului„, dar, intr-o perioda de cercetare multilevel profunda, s-a dovedit a fi o veriga lipsa ce raspundea multor intrebari si dileme stiintifice. Azi definim ecologia ca „studiul relatiilor dintre grupurile de organisme si mediul lor”
Ceea ce a inceput ca un domeniu „timid„, privit cu circumspectie, a devenit in zilele noastre mai mult decat o stiinta, ci mai mult un mod de viata, un fel de a fi, de a lupta impotriva celor care inca nu realizeaza implicatiile majore ale actiunilor nocive asupra mediului.
Atitudinea eco a luat amploare in spatiile sud-estice ale Europei in ultimii ani, dar, in Occident ecologistii se pot lauda cu o activitate ceva mai vasta, initiata pe la sfarsitul anilor „70. Dezvoltarea industriei, deseurile toxice, masele plastice nocive, carburantii masinilor, deseuri domestice, testele nucleare, toate acestea si multe altele au cauzat degradarea mediului natural, care a dus la o serie de consecinte nefaste. Ecologia se afla in plina criza, dezechilibrele mediului natural sunt resimtite in mod vizibil de toate populatiile lumii. Nevoia de a proteja mediul a devenit un imperativ, omul nu poate sa actioneze, la nesfarsit, in mod nociv asupra naturii. Dar, ceea ce e regula pentru unii, devine abatere pentru altii. Abuzuri asupra mediului in care traim intalnim pretutindeni, industria elimina deseuri toxice, animalele pe cale de disparitie sunt inca vanate, testarile de armament nu s-au oprit. Desi organizatiile ecologiste lupta uneori in zadar, fara rezultate pozitive, nu renunta la obiectivele propuse, deoarece isi iau in serios datoria asumata.
Asadar, in finalizarea articolului de fata, va invit pe toti cei care credeti in viitorul naturii, in bunastarea planetei, sa constientizati implicatiile actiunilor voastre, chiar si cele minore, cotidiene, precum aruncarea unei hartii pe trotuar, deseuri menajere ce „lancezesc” pe strada, energie electrica irosita, ore nesfarsite in dus, taierea unui copac, o gradina parasita. Poate nu pare mult, sau, in niciun caz, ca ati ajuta cu ceva daca v-ati impune aceste lucruri, insa, credeti-ma, putin inseamna uneori mult.
Dupa cum ati observat, domeniul ecologiei cunoaste un parcurs destul de lung, important in ochii opiniei publice in ultimii douazeci de ani, a devenit o problema a constiintei comune, nationale si internationale, a carui miza e aceea de a proteja si salva mediul natural.
Sper ca prin articolul realizat am reusit sa va formez o idee clara despre ce inseamna „ecologia„, despre ramificatiile sale si importanta majora pe care a dobandit-o in zilele noastre.
Nu uitati: fiti eco!
