Politica energetica, o politica relativ noua a Uniunii Europene, se incadreaza intr-un context mai larg – Strategia Europeana pentru dezvoltare durabila. Tratatul de la Lisabona stabileste pentru prima data o baza juridica solida pentru aceasta politica, ce ramine in continuare o competenta comuna, impartita intre institutiile europene si statele membre. Jan Frederik Braun, in ultima sa cercetare, afirma ca energia reprezinta o chestiune de politica orizontala, componenta a altor politici precum politica externa, de mediu si chiar cea de competitie.
Presedintele Herman Van Rompuy prezenta recent la Bruxelles legatura dintre ceresterea competitivitatii la nivelul UE si pretul energiei. “Energia este vitala pentru sectorul de afaceri. UE depinde prea mult de importul de energie, cind alte continente devin treptat independente energetic. Trebuie sa fim deschisi si pragmatici, sa implementam ceea ce am decis referitor la piata comuna de energie europeana, sa investim masiv in infrastructura, dar si sa reusim cu adevarat diversificarea surselor energetice”. Completind tabloul realitatilor Herman van Rompuy adauga: „Europa risca sa devina singurul continent din lume care depinde de energia importata. In 2035, dependenta noastra va fi mai mare de 80% si acest lucru va avea consecinte pentru competitivitatea firmelor noastre”.
In ultima perioada s-au dezbatut intens la nivel european situatia energiei fotovoltaice, precum si cea a gazelor de sist. Comisarul european pentru mediu, Janez Potocnick, atragea atentia, in cadrul discursului sustinut in aceasta vara la Cracovia, ca „exploatarea gazului de sist in UE nu va reduce dependenta fata de importurile de gaz”. Din pacate, in urma divergentelor care au aparut, concluzia este ca exista prea putina coordonare la nivelul guvernelor tarilor membre cind vine vorba de politica energetica europeana. De exemplu, Germania a decis brusc sa renunte la energia nucleara, fara a discuta in prealabil cu partenerii de uniune. Vorbim mult de energia regenerabila, dar se gindesc prea putine strategii integrate la nivel european. E pacat sa se forteze cu energia solara in tarile nordice, cind Portugalia are un potential mult mai mare.
“Uniunea Europeana nu trebuie sa fie asa de saraca in abordare, incit sa uite de protejarea mediului inconjurator. China plateste acum pretul greu al politicii de industrializare fara o strategie contra poluarii”, preciza Connie Hedegaard, comisarul european pentru actiuni climatice.
In acest context trebuie precizat ca, analizind valorile indicatorilor publicati recent de catre Comisia Europeana, Romania se situeaza pe locul 3 privind gradul de independenta energetica in rindul statelor UE, dupa Danemarca si Estonia. Aceasta performanta a fost realizata in conditiile in care tara noastra are nevoie de doar 21% de importuri de energie, pe cind media europeana ajunge undeva pe la 53%. Romania se implica foarte puternic la nivelul politicii energetice europene si este si foarte bine plasata geografic pe rutele de transport de energie, deci si aici vom putea avea un rol important de jucat.
Dan LUCA
Dan LUCA este Doctor in Relatii Internationale si Studii Europene, fondator in 2003 al Clubului “Romania-UE” Bruxelles. Are 41 de ani si isi desfasoara activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 carti despre Romania afacerilor europene, Bruxelles-ul european si dilemele comunicarii. Este profesor la universitati din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucuresti si Cluj. In 2008, inspirat si sprijinit de social-democratii germani, socialistii francezi si laburistii britanici, a infiintat la Bruxelles prima filiala din afara teritoriului Romaniei a unui partid politic roman – PSD Bruxelles.
