INTERZIS – Producatorii nu au voie sa scrie „natural” pe eticheta
Pretul scazut al unor sortimente de pasta de tomate ne poate atrage, dar inainte trebuie sa vedem ce se afla in borcan. Citind eticheta vom vedea daca producatorul a pus mai multe rosii sau mai mult amidon.
Cum iarna nu se gasesc rosii proaspete apelam la bulion sau la tomate in conserva. Cu toate acestea, nu toti consumatorii sunt la curent cu legislatia in vigoare cu privire la aceste produse, desi Ordinul 362 a intrat in vigoare la 24 octombrie 2002. Aceasta se refera la conditiile privind continutul, fabricarea, calitatea, ambalarea, etichetarea, marcarea si pastrarea bulionului si a pastei de tomate destinate comercializarii pentru consumul uman.
CUM ARATA. Astfel, bulionul si pasta de tomate se obtin prin zdrobirea si strecurarea tomatelor, la care se poate adauga sare sau zahar. Dupa aceea se concentreaza prin fierbere sucul obtinut, pana cand pasta devine consistenta. Acesta se ambaleaza in recipiente ermetice sau neermetice.
Materiile prime si auxiliare utilizate la fabricarea bulionului si a pastei de tomate trebuie sa fie proaspete, intregi, ajunse la maturitate industriala. Trebuie sa aiba culoarea rosie intensa, fara semne de fermentare, mucegai sau boli criptogamice, iar sarea trebuie sa fie de uz alimentar. La fabricarea produsului nu este permisa adaugarea colorantilor, substantelor conservante si a celor de ingrosare. Se pot adauga sare si/ sau zahar la pasta de tomate la solicitarea scrisa a beneficiarului. Bulionul si pasta de tomate se ambaleaza in recipiente de diferite capacitati, cu posibilitati de inchidere ermetica sau neermetica. Trebuie mentionat in mod obligatoriu pe eticheta substanta uscata solubila, exprimata in grade refractometrice la 20ºC. Este interzisa inscrierea mentiunii „natural” pe eticheta.
Inainte de a lua borcanul de pe raft aveti grija ca recipientul sa fie curat, ermetic inchis, cu capacul nebombat, neruginit. Eticheta acestuia trebuie sa fie curata. Cutiile metalice pot avea corpul usor deformat, dar nu si faltul. In interior, recipentul de asemenea trebuie sa fie curat, iar pe capac si cutie metalica nu sunt permise pete negre sau de rugina, exfolieri sau zgarieturi ale peliculei de lac. In pasta de tomate nu trebuie sa se regaseasca corpuri straine ca seminte, pielite sau frunze. Daca aceasta prezinta forme de alterare, mucegai sau fermentare, nu o consumati. Masa produsului trebuie sa fie omogena, fina, strecurata. O alta caracteristica importanta este culoarea. Pasta trebuie sa fie rosie intensa pana la rosie caramizie si uniforma in toata masa produsului.
Aditivi alimentari
* dr. ing. Gabriela Berechet
In termeni gastronomici, termenii de bulion si pasta de tomate nu sunt sinonimi. Primul este un concentrat proteic din carne fiarta. Calitatea pastei de tomate este data de gradele brix, adica de concentratia de substanta uscata. In mod normal, aceasta trebuie sa fie de 27%, restul produsului fiind apa. De cele mai multe ori, pentru a da consistenta pastei de tomate, multi producatori folosesc ingrosatori de tipul gumelor sau amidon, lucru total interzis.
Un aditiv alimentar intalnit in pasta de tomate este antioxidantul acidul citric, E 330. Fara el bulionul ar avea o culoare foarte neplacuta, deoarece licopenul si betacarotenul sunt vitamine care se oxideaza la lumina soarelui. Sunt situatii nefericite, in care producatorii de pasta de tomate folosesc in acelasi scop, dar si pentru o conservabilitate mai mare benzoatul de sodiu (E 211). Mai mult, acesta are rolul de a combate patulina, o bacterie care apare din cauza mucegaiului si a nesortarii rosiilor inainte de a intra in procesul de productie. Patulina rezista la pasteurizare, astfel incat acest procedeu de conservare a pastei de tomate nu este foarte eficient in acest caz.
Pasta de tomate de calitate superioara are 54 grade brix, ea fiind dublu concentrata. Prin eliminarea aproape totala a apei se reduce aproape de zero posibilitatea de aparitie a mucegaiurilor.
Sursa: Jurnalul National
