Peste 1,6 milioane de certificate verzi pe care ar fi trebuit sa le primeasca producatorii de energie regenerabila in perioada iulie – octombrie 2013 au fost amanate pentru intervalul 2017 – 2020. Este primul efect direct al unei ordonante de urgenta emise anul acesta si care a facut obiectul a numeroase controverse.
Producatorilor de energie regenerabila li s-ar fi cuvenit, in primele zece luni ale anului, un numar total de 6,633 milioane de certificate verzi. Insa, de la 1 iulie 2013, a intrat in vigoare o ordonanta de urgenta prin care o parte din certificatele verzi se amana pentru perioada 2017 – 2020.
Astfel, din iulie si pana la finele lunii octombrie, investitorilor din acest sector li s-a amanat acordarea a peste 1,6 milioane de certificate verzi: 1.047.496 milioane pentru energia eoliana, 449.982 pentru producatorii de energie fotovoltaica si 120.294 de certificate verzi pentru investitorii din sectorul microhidrocentralelor. Prin urmare, producatorii din sectorul eolian au primit in primele zece luni 5,5 milioane de certificate verzi, investitorii din fotovoltaic – 2,004 milioane de certificate, 2,2 milioane de certificate au primit cei din industria microhidrocentralelor si aproape 580.000 de certificate au fost acordate celor care utilizeaza biomasa.
1,6 milioane de certificate verzi care ar fi trebuit sa ajunga la producatorii de energie verde au fost amanate pentru 2017-2020
Parerea juristului
Irina Speciac, avocat, partener
al Razvan Dinca si Asociatii.
Potrivit OUG nr. 57/2013, recuperarea certificatelor verzi, a caror acordare a fost amanata, se va face incepand cu data de 1 aprilie 2017 pentru centralele hidroelectrice noi, cu puteri instalate de cel mult 10 MW, si pentru centralele electrice solare, si, respectiv, incepand cu 1 ianuarie 2018 pentru centralele electrice eoliene, esalonat cel mult pana la 31 decembrie 2020. In linie cu modificarile aduse Legii nr. 220/2008, a fost modificat si Regulamentul de emitere a certificatelor verzi.
Venituri mai mici
Producatorii de energie regenerabila sunt in mod evident afectati de aceasta modificare legislativa. Mai mult, nu numai ca posibilitatea valorificarii acestor active este amanata, insa exista un risc real ca in 2017 si, respectiv, 2018, valoarea certificatelor amanate sa se situeze sub valoarea lor actuala. In afara efectelor imediate si directe ale acestei modificari legislative, este important de semnalat si mesajul negativ transmis investitorilor actuali si potentiali, sub aspectul securitatii juridice si protejarii investitiilor. Modificarile aduse Legii nr. 220/2008 prin OUG nr. 57/2013 sunt cel putin criticabile nu numai din punct de vedere economic, ci si legal.
Prima critica vizeaza incalcarea principiului neretroactivitatii legii, astfel cum acesta este prevazut de art. 15(2) din Constitutie. Sub acest aspect, trebuie avut in vedere ca Legea nr. 220/2008 in forma anterioara modificarii din iulie 2013 stabilea in mod clar numarul de certificate verzi, emise lunar de operatorul de transport si sistem, de care urmau sa beneficieze producatorii de energie din resurse regenerabile.
Asadar, anterior modificarii Legii nr. 220/2008, producatorii de energie regenerabila dobandeau de la acreditare dreptul la numarul legal de certificate verzi, care mai apoi trebuiau emise lunar de operatorul de transport si sistem (in speta, Transelectrica SA). Or, intrarea in vigoare a OUG nr. 57/2013 si amanarea eliberarii unei parti din certificatele verzi la care producatorii de energie regenerabila erau indreptatiti au condus la modificarea continutului initial al acestor drepturi – cu consecinta incalcarii principiului neretroactivitatii legii. O a doua critica are in vedere compatibilitatea dintre OUG nr. 57/2013 si cerintele protejarii proprietatii private, asa cum sunt stabilite prin art. 44(1) din Constitutie, precum si prin art. 1 din Protocolul aditional la CEDO. Aceasta problema se pune in contextul in care OUG nr. 57/2013 modifica substantial drepturile producatorilor de energie regenerabila asupra certificatelor verzi.
Aceste argumente ar putea fi valorificate pe calea unei actiuni in contencios administrativ (inclusiv pentru anularea Ordinului ANRE nr. 56/2013), insotite de ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate a prevederilor OUG nr. 57/2013. In plus, odata epuizate caile de atac interne si daca instantele romane nu constata temeinicia pretentiilor producatorului de energie electrica din surse regenerabile, acesta se va putea adresa Curtii Europene a Drepturilor Omului cu o cerere intemeiata pe argumente care tin de incalcarea principiului securitatii juridice si de protejarea dreptului de proprietate, solicitand obligarea statului roman la plata de despagubiri.