Curtea de Justitie a UE: Accesul publicului la informatiile despre mediu poate fi refuzat de un minister

Curtea de Justitie a UE: Accesul publicului la informatiile despre mediu poate fi refuzat de un minister

Accesul publicului la informatiile despre mediu poate fi refuzat de un minister cu conditia ca acestea sa intre sub incidenta unei proceduri legislative la care participa institutia, a decis, marti, Curtea de Justitie de la Luxemburg, intr-un caz privind cotele de emisie de gaze cu efect de sera.

Curtea de Justitie a UE: Accesul publicului la informatiile despre mediu poate fi refuzat de un minister
Aceasta exceptie nu se mai aplica in cazul in care procedura legislativa a fost finalizata.

Directiva 2003/4, care transpune Conventia de la Aarhus in dreptul Uniunii, urmareste sa garanteze un drept de acces la informatiile despre mediu, detinute de autoritatile publice, in favoarea cetatenilor si a intreprinderilor, fara nicio obligatie din partea acestora de a declara un interes.

Cu toate acestea, directiva ofera statelor membre posibilitatea de a exclude de la acest drept “organismele sau institutiile care actioneaza cu capacitate […] legislativa. Pe de alta parte, directiva permite statelor membre sa prevada ca cererile de informatii despre mediu pot fi refuzate in anumite cazuri, in special atunci cand dezvaluirea acestor informatii ar afecta in mod negativ confidentialitatea procedurilor desfasurate de autoritatile publice, cu conditia ca aceasta confidentialitate sa fie prevazuta de legislatie. Directiva a fost transpusa in dreptul german prin Legea privind informatiile referitoare la mediu (Umweltinformationsgesetz).

In speta, Flachglas Torgau GmbH este o intreprindere germana producatoare de sticla care participa la sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sera. Ea doreste sa obtina informatii cu privire la conditiile in care Umweltbundesamt (Agentia Federala pentru Mediu) – autoritatea responsabila cu aceasta comercializare in Germania – a adoptat decizii privind alocarea cotelor mentionate pentru perioada 2005-2007.

In acest scop, Flachglas Torgau a solicitat Bundesministerium für Umwelt, Naturschutz und Reaktorsicherheit (Ministerul Mediului, Conservarii Naturii si Sigurantei Nucleare, Germania) sa ii transmita informatii referitoare atat la procedura legislativa in cadrul careia a fost adoptata legea privind alocarea cotelor de emisie de gaze cu efect de sera pentru perioada 2005-2007, cat si la punerea in aplicare a acestei legi. Intreprinderea a solicitat in special accesul la notele si la avizele interne ale acestui minister, precum si la elemente de corespondenta, inclusiv electronica, purtata intre acesta si Agentia Federala pentru Mediu.

Ministerul in cauza a refuzat sa dea curs cererii. Acesta a apreciat, pe de o parte, ca este exonerat de obligatia de a comunica informatiile privind procedura legislativa, ca urmare a participarii sale la aceasta procedura si, pe de alta parte, ca informatiile referitoare la punerea in aplicare a legii din 2007 erau protejate de confidentialitatea procedurilor desfasurate de autoritatile publice. Bundesverwaltungsgericht (Curtea Federala Administrativa, Germania), care trebuie sa solutioneze litigiul in ultima instanta, a solicitat Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg sa precizeze, in acest context, in ce limite statele membre pot stabili dreptul de acces al publicului la informatiile despre mediu.

Potrivit Curtii de la Luxemburg, statele membre pot prevedea posibilitatea ca ministerele sa refuze accesul publicului la informatiile despre mediu in masura in care participa la procedura legislativa, in special prin prezentarea de proiecte de legi sau de avize. Astfel, intr-un asemenea caz, statele membre pot utiliza posibilitatea de a exclude de la dreptul de acces “organismele si institutiile care actioneaza in baza capacitatilor […] legislative”. Aceasta posibilitate are ca obiect sa permita statelor membre sa stabileasca norme apte sa asigure buna desfasurare a procedurii de adoptare a legilor tinand seama de faptul ca, in diferitele state membre, informarea cetatenilor este, in mod normal, asigurata intr-o masura suficienta in cadrul procedurii legislative.

Cu toate acestea, odata ce procedura legislativa a fost finalizata (prin promulgarea legii), ministerul care a participat la aceasta nu mai poate invoca aceasta exceptie intrucat buna desfasurare a procedurii mentionate nu mai poate, in principiu, sa fie obstructionata prin punerea la dispozitie a informatiilor despre mediu. In rest, documentele aferente acestei proceduri si, in special, rapoartele parlamentare, sunt, in general, accesibile publicului.

In schimb, nu este exclus ca ministerul sa poata refuza transmiterea acestor informatii pentru alte motive recunoscute de dreptul Uniunii.

Astfel, statele membre pot prevedea respingerea unei cereri de informatii despre mediu in cazul in care dezvaluirea lor ar aduce atingere confidentialitatii procedurilor desfasurate de autoritatile publice, in masura in care aceasta confidentialitate este “prevazuta de legislatie”. In aceasta privinta, Curtea arata ca legiuitorul Uniunii a dorit in mod evident ca in dreptul national sa existe o norma explicita. Desi nu este necesar ca toate conditiile care stau la baza acestui motiv de refuz sa fie stabilite in detaliu, trebuie ca autoritatile publice sa nu poata stabili in mod unilateral imprejurarile in care este opozabila confidentialitatea. Aceasta implica in special faptul ca legislatia nationala sa stabileasca in mod clar continutul notiunii “proceduri” desfasurate de autoritatile publice, care face trimitere la etapele finale ale proceselor decizionale ale autoritatilor publice.

Potrivit concluziei Curtii, conditia prevazuta de directiva, potrivit careia confidentialitatea procedurilor desfasurate de autoritatile publice trebuie sa fie “prevazuta de legislatie”, poate fi considerata indeplinita ca urmare a existentei, in legislatia nationala a statului membru in cauza, a unei norme care prevede, la modul general, ca confidentialitatea procedurilor desfasurate de autoritatile publice constituie un motiv de refuz al accesului la informatiile despre mediu detinute de aceste autoritati, in masura in care legislatia nationala stabileste in mod clar notiunea de proceduri.

Pe de alta parte, Curtea aminteste ca o autoritate publica a carei intentie este sa invoce confidentialitatea procedurilor sale pentru a refuza o cerere de acces la informatiile despre mediu trebuie sa procedeze pentru fiecare caz in parte la o evaluare comparativa a intereselor aflate in joc.

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

103,714FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente