Nu am intentia sa incep vreo polemica, nu numai ca nu ma situez in contradictie cu ce s-a mai spus pe acest site, vreau doar sa plasez discutia pe un alt palier, mai apropiat zic eu de realitatile la nivel global. Pur si simplu, cred ca este anacronic sa tratam dezbaterea privind incalzirea globala de pe pozitiile de scepticii vs alarmistii incalzirii globale.
Am avut ocazia sa vizitez laboratoarele British Antarctic Survey, unde se cauta in cuburi de gheata extrase la mare adancime, corelatia temperatura/emisii GES pe o perioada de cateva zeci de mii de ani. Aceste studii stau la baza raportului IPCC, care a admis, fara echivoc, ca incalzirea sistemului climatic e demonstrata stiintific. Fara a fi un specialist, nu ma pot exprima in legatura cu rigurozitatea cercetarii stiintifice, asa ca, cu toate incertitudinile pe care le am, preiau de bune concluziile oamenilor de stiinta legate de acest subiect si le transpun pentru a avea o baza de pornire in asertiunea mea.
CE spun datele? S-a dovedit stiintific faptul ca o crestere cu pana la 550 ppm (parts per million) echivalent bioxid de carbon – in prezent aflat la 375 ppm si in crestere – va conduce la o crestere cu doua grade Celsius a temperaturii medii, dar partea mai complicata e ca procesul de incalzire devine ireversibil. Ce inseamna asta pentru ecosistem si pentru oameni, cred ca e destul de usor de anticipat. Si de aici incep cateva scenarii, care poate sunt cunoscute, nu le dezvolt acum.
Ajung insa la partea centrala a discutiei si anume implicatiile politice si economice, pentru ca despre asta vorbim. Fie ca resimtim schimbari climatice sau nu, efectele acestora se vad deja, pentru ca deciziile politice s-au luat. Poate parea cumva paradoxal, dar acordul de la Copenhaga din iarna trecuta, care noua ne-a cam – scapat – pentru ca eram in alegeri si oricum nu plecam urechea la probleme globale asa usor, desi a fost privit ca un mare esec atat de catre ecologisti, dar si de catre sceptici, a reprezentat un punct de cotitura in politicile globale ale acestui secol. Cu toate ca este ambiguu si incomplet, acordul are doua elemente care il fac esential: este semnat de toti marii actori globali, inclusiv SUA si China, care isi asuma obligatia de a nu lasa sa creasca emisiile GES la un nivel la care sa fie periclitata cresterea temperaturii globale cu doua grade Celsius, textual. Si este mai mult decat suficient, este ireversibil, pentru ca noi sa admitem ca economia mondiala nu va mai fi la fel. Chiar daca nu s-a stabilit cine, cum, ce face, cat costa s.a.m.d., odata acceptata o limita, este deja mai mult decat avea economia globala pana la momentul de fata. Deja – mana invizibila – a murit. Sau n-a murit de tot, dar nu se simte prea bine.
Asa ca opinie personala, turbulentele pe pietele financiare globale se vor opri abia cand decizia privind petrolul se va lua definitiv. Iar decizia privind petrolul se va lua cand va fi mai costisitor sa-l utilizezi, decat sa faci transformarile in industrii. Si nu e chiar atat de departe momentul, cum ar crede unii.
Evident ca de aici incep jocurile. Miza este pozitionarea in noul context, cine isi atrage avantajele economice cele mai mari. Si nici ca putea cineva s-o spuna mai bine decat presedintele Obama, in februarie a.c.:”We know that whoever leads the clean energy revolution is going to lead the 21st century economy – And we can’t wait. We can’t wait. Because China is not waiting. India is not waiting. Germany is not waiting. We can – t afford to wait.” Si daca ne uitam la cifre, are si dreptate. Cine conduce la investitii – verzi – si este si primul producator mondial de tehnologii de energie regenerabila? Pai cei care si-au mutat plasamentele in Asia, stiu.
Si avem o dilema mare de tot. Unde e UE aici, mai ales ca a fost – trambita – in domeniul alarmismului incalzirii globale? UE si nu e, pentru ca UE e marele pierzator al acordului global. Incercand sa faca pe liderul politicii globale in combaterea si adaptarea (la) schimbarile climatice, UE s-a vazut exclusa de la masa negocierii, chiar la Copenhaga. UE ramane cu niste tinte pretentioase de reducere a emisiilor GES, asumate pentru un timp foarte scurt, care se vor traduce in preturi mai mari pentru toti cetatenii ei, in special dupa 2013. Vorba ‘ceea: obrazul subtire, cu cheltuiala se tine.
Asa, ca un sfat pentru guvernanti: dati drumul la investitii „verzi” la scara mare, ca nu-i de gluma!
