Avocatul Radu Mititean, militant pentru utilizarea extinsa a bicicletei in oras a lansat o noua pledoarie pentru sportul sau favorit, vizand accesul copiilor la un stil de viata mai activ, cu ocazia Zilei universale a Drepturilor Copiilor.
20 Noiembrie este marcata in multe tari ca Ziua Universala a Drepturilor Copilului, pe baza proclamatiei Adunarii Generale ONU din 1954, si a faptului ca in 20 noiembrie 1959, ONU a adoptat Declaratia Drepturilor Copilului, iar in 20 noiembrie 1989 s-a semnat Conventia Drepturilor Copilului, ratificata si de Romania dar inca incomplet respectata. Nu este de fapt o zi ce trebuie sarbatorita, ci o zi de constientizare a problemelor legate de respectarea drepturilor copilului.
Daca pentru unele tari subdezvoltate, problemele se pun mai ales cu privire la subnutritie, acces la apa potabila, asistenta medicala si educatie elementara, in tarile dezvoltate problemele sunt mai degraba pe linie de dezvoltare psihoemotionala iar ca sanatate fizica ingrijorarile sunt in buna masura legate de supraponderalitate si sedentarism. Romania din pacate are parte de probleme din ambele extreme – avem cea mai mare rata de mortalitate infantila din UE si avem rate inacceptabile de subnutritie si acces deficitar la asistenta medicala si educatie pentru un stat care se pretinde mediu dezvoltat, dar avem deja o prezenta semnificativa si in crestere rapida a tarelor societatilor “dezvoltate”.
Astfel, orasele Romaniei au tot mai multi copii supraponderali, chiar obezi, invatati cu fast-food, dulciuri si sucuri nenaturale, cu statul
la televizor sau jocul pe calculator, cu mersul la scoala cu “mama-taxi” si cu petrecerea weekendului la mall sau in cel mai bun caz la picnic static cu parintii, o mobilitate activa si exercitiul fizic regulat tinzand sa devina exceptia, cu tot lantul de consecinte negative
medicale si sociale, dar semnalele de alarma se trag rar si raman neobservate de marea masa a publicului si ignorate de factorii decizionali.
Politicile publice si legislatia insa, in loc sa combata fenomenul sedentarismului, il favorizeaza. Numarul de ore de educatie fizica este
foarte redus in curricula scolara, scutirile medicale abuzive pentru orele de sport au atins un procent alarmant, taberele si excursiile
scolare in natura, pe jos sau pe bicicleta, au devenit aproape imposibile din cauza conditionarilor aberante introduse sub pretextul
“asigurarii sigurantei” elevilor, sportul scolar si universitar este in declin, cultura automobilului infesteaza nestingherita tanara generatie iar sistemul educational nu incurajeaza deplasarea la si de la scoala pe jos sau cu bicicleta, ba dimpotriva, politicile si regulamentele scolare au ajuns indirect sa impuna fenomenul de “mama-taxi” al adusului elevilor cu autoturismul de catre parinti pana in fata scolii sau chiar pana in sala de clasa.
Autoritatile publice nu doar ca nu actioneaza semnificativ in directie pozitiva, dar au mai si dat mobilitatii copiilor o lovitura cumplita in urma cu 12 ani, introducand in legislatia rutiera, sub pretextul protejarii lor de accidente, aberatia – unica la nivel european – de
interdictie cvasitotala pentru copii a mersului cu bicicleta sub varsta de 14 ani, ceea ce evident reduce masiv sansele sa devina biciclisti si dupa aceasta varsta.
Astfel, art.70 alin.(2) din OUG 195 / 2002 privind circulatia pe drumurile publice prevede ca “pentru a conduce o bicicleta pe drumurile publice, conducatorul acesteia trebuie sa aiba varsta de cel putin 14 ani”, definitia legala a “drumului public” fiind “orice cale de comunicatie terestra, cu exceptia cailor ferate, special amenajata pentru traficul pietonal sau rutier, deschisa circulatiei publice” –
deci orice categorie de sosea, strada, ulita, drum de tara, alee, trotuar. Nu s-a prevazut nicio exceptie de genul admiterii macar pe
pistele de biciclete, pe strazi cu trafic motorizat redus sau in cazul insotirii de catre un adult…
Aceasta interdictie, chiar daca in practica este pusa in aplicare neuniform pentru ca si politistii rutieri cam accepta in sinea lor ca
este o aberatie, descurajeaza totusi puternic si expune unui risc juridic inacceptabil parintii si cadrele didactice, unitatile de
invatamant si ONG de profil, facand practic ilegal mersul cu bicicleta la scoala sau in excursie, chiar mersul pe bicicleta in general in afara unor evenimente special organizate si protejate de Politie sau a curtii proprii sau a scolii sau a unor drumuri de exploatare inchise circulatiei publice….
Pana in 2002, legislatia rutiera era oricum nejustificat de restrictiva, prevazand ca persoanele sub 14 ani nu au voie sa circule cu bicicleta pe drumurile cu trafic intens, fara sa prevada exceptii, de exemplu cazul insotirii de catre persoane majore sau cazul ciclistilor de performanta in antrenament.
In 2002, Guvernul, sfidand Parlamentul care avea in faza finala de dezbatere proiectul unui nou Cod Rutier care a fost dezbatut ani de zile si la care a contribuit cu amendamente si Clubul de Ciclotrism “Napoca” si alte ONG-uri din coalitia ProVelo, a emis in pragul sarbatorilor de iarna o noua legislatie de profil, prin OUG 195 / 2002 privind circulatia pe drumurile publice, care prevedea la art.20 alin.(2) ca “Persoanele care nu au implinit varsta de 14 ani pot conduce biciclete numai pe drumurile special amenajate si semnalizate corespunzator de catre administratorul drumului respectiv”, drumuri care nu existau si nici nu s-au realizat si deci exceptia a ramas doar teoretica. La originea acestui abuz a stat Politia Rutiera, care a redactat proiectul, insusit de Inspectoratul General al Politiei si preluat de Ministerul de Interne ca initiator al acestei nefericite Ordonante de urgenta, ignorandu-se cererile ONG-urilor de biciclisti si bunele practici pe plan international.
Parlamentul din pacate nu a ramas mai prejos, si cu ocazia dezbaterii acestui OUG, in loc sa elimine aberatia, a agravat-o prin Legea 49 / 2006 privind aprobarea OUG 195 / 2002, inlocuind acea interdictie care avea o minima exceptie macar teoretica, cu actuala interdictie cvasitotala anterior citata regasita la art.70 alin.(2) din OUG 195 / 2002 republicata, si care nu cunoaste exceptii, si nici nu permite practic instituirea de exceptii prin Regulamentul de aplicare al OUG 195 / 2002 care e aprobat prin Hotarare a Guvernului. Astfel, Parlamentul a devenit coautor la acesta atentat la sanatatea publica a tinerei generatii, explicabil dealtfel si prin faptul ca in cvasitotalitate, si parlamentarii, ca multe alte categorii de demnitari si inalti functionari publici, cand nu sunt “indoor” intr-o cladire, par sa vada, metaforic vorbind, lumea inconjuratoare numai prin parbrizul autoturismului.
Statele dezvoltate au declarat ca supraponderalitatea si sedentarismul sunt principalul pericol de sanatate publica pentru copii si adolescenti si ca, in acest context, practicarea de sporturi de anduranta si promovarea mersului pe jos si cu bicicleta, atat in scop sportiv si turistic cat si – sau mai ales – utilitar, trebuie sa fie o prioritate. Programe masive atat guvernamentale cat si neguvernamentale de tip “cycling to school” sunt in plina expansiune, scolile si autoritatile locale se preocupa de crearea de infrastructuri si facilitati dar si de incurajare activa a elevilor sa vina la scoala pe bicicleta, dar si sa circule mai mult in timpul liber pe bicicleta si in completare pe jos si cu transportul public si cat mai putin cu autoturismul. Pe cand in Romania constatam ca incurajarea unei mobilitati active si durabile pentru copii ramane cel mult in stadiul declarativ.
Ar trebui ca 20 Noiembrie, la fel ca 1 Iunie, sa nu fie festiviste, ci sa devina, pentru adulti si oficialitati, o zi in principal de dezbatere
si actiune in favoarea drepturilor si intereselor copilului, inclusiv cu privire al un stil de viata sanatos prin cat mai multa miscare fizica si mobilitate activa. In acest cadru, ar trebui eliminate urgent interdictiile aberante din legislatia rutiera privind circulatia copiilor pe bicicleta si dezvoltate programe care sa invete toti elevii sa circule cu bicicleta, ca o deprindere elementara de viata moderna, si
sa ii incurajeze pe cat mai multi sa utilizeze bicicleta nu doar ocazional in scop sportiv, turistic si recreativ, ci si cotidian, in
scop utilitar, inclusiv pentru venitul la scoala.
Lipsa totala de informare si experienta a sistemului public de invatamant in acest domeniu poate fi compensata in buna masura de
expertiza detinuta de organizatiile de biciclisti, dezvoltata de-a lungul deceniilor in multe state occidentale, si de care pot beneficia
chiar gratuit si scolile din Romania, iar in materie legislativa, nu trebuie “reinventata roata” ci doar aliniata si desueta legislatie
rutiera romana la bunele practici internationale.
Clubul de Cicloturism “Napoca” (CCN) si alte organizatii de profil, multe reunite sub egida Federatiei Biciclistilor din Romania (FBR)
afiliata la Federatia Europeana a Biciclistilor (ECF) si in Coalitia PRO VELO, asa cum a rezultat si la recenta conferinta nationala “PRO VELO XI” desfasurata la Brasov in 14-16.11.2014, isi ofera in continuare sprijinul metodologic si informational atat Guvernului si Parlamentului si altor autoritati, de exemplu pentru amendarea legislatiei rutiere in sensul eliminarii caracterul ei antibiciclistic si opus mobilitatii durabile, precum si sistemului educational si autoritatilor locale pentru dezvoltarea de programe si facilitati pentru incurajarea efectiva a copiilor sa se deplaseze cat mai mult pe jos si cu bicicleta si cat mai putin cu mijloace motorizate, ca o contributie necesara si importanta la o imbunatatire a starii mediului si mai ales a starii de sanatate a generatiilor viitoare.
Cluj-Napoca, 20 noiembrie 2014
Radu Mititean
director executiv CCN
presedinte FBR