Disparitia plantelor din oceane, plante ce sunt vitale pentru supravietuirea speciilor marine pe cale de disparitie, pescuitul comercial si lupta pentru combaterea schimbarilor climatice, dezvaluie o criza prin care trec ecosistemele de coasta.
Un studiu global despre plantele acvatice, care sunt capabile sa absoarba o cantitate semnificativa de dioxid de carbon, a descoperit ca 29% dintre acestea au disparut din 1879 incoace, dupa cum informeaza Reuters.
Plantele acvatice au inceput sa dispara intr-un ritm de 110 kilometri patrati, incepand din 1980, se arata in studiul ce va fi publicat in revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Cercetatorii americani si australieni au descoperit ca aceste intinderi pe care se afla plantele acvatice sunt „printre cele mai afectate ecosisteme de pe Pamant” din cauza cresterii poluarii, a dezvoltarii, a schimbarilor climatice si a degradarii ecologice. Se spune ca ar mai fi ramas doar 177.000 de kilometri patrati de asemenea plante pe mapamond.
„Intinderile de plante acvatice sunt afectate de impactul pe care milioanele de oameni ce traiesc la doar 50 de kilometri de oceane il au asupra lor”, se arata in raport.
Studiul mai arata ca pierderea plantelor acvatice este comparabila cu pierderea recifelor de corali, a padurilor tropicale sau a mangrovelor.
„Plantele acvatice sunt santinelele schimbarii” si pierderea acestora este un indicator al deteriorarii ecosistemului marin global.
Se estimeaza ca 70% dintre vietuitoarele marine sunt direct dependente de plantele acvatice, dupa cum arata Seagrass Recovery. Plantele acvatice sunt singurele care infloresc si care pot trai in intregime sub apa. Acestea sunt inrudite cu liliacul si sunt foarte diferite de alge.
Intinderile de plante acvatice produc servicii importante ecosistemului, ajuta la dezvoltarea pestilor si reprezinta un habitat pentru acestia, cat si pentru pasari sau diverse specii nevertebrate, dar si o sursa majora de mancare pentru testoase.
Se crede ca plantele acvatice rivalizeaza cu plantatiile de orez la productivitatea fotosintetica si la capacitatea de a extrage dioxidul de carbon pentru a-l converti in oxigen. Un pogon de plante acvatice poate sa capteze circa opt tone metrice de carbon pe an, adica echivalentul emisiilor de dioxid de carbon emise de o masina ce calatoreste peste 5.600 de kilometri, arata Seagrass Recovery.
In studiu se mai arata ca peste 51.000 de kilometri patrati de iarba s-au pierdut in ultimii 127 de ani, cele mai mari pierderi fiind inregistrate dupa 1980.
„Pierderea plantelor acvatice scade productia primara si absorbtia carbonului in zonele de coasta. Daca acestea continua sa dispara, pierderile ecologice vor incepe sa creasca, ceea ce va determina si o pierdere economica”, se mai scrie in studiu.
Sursa: Intact News
