Domnule Emil Boc, domnule Traian Basescu. Cu scuze pentru tonul deloc politicos cu care va scriu. Dar, in cazul Rosia Montana, cand ti se scuipa in fata minciuni pe milimetru patrat, mai lasi deoparte politetea.
Reiau. Domnule Emil Boc, domnule Traian Basescu. Considerati prezentul text drept o sesizare pentru a verifica urmatoarele lucruri. Din cate stiu si dupa cum ati afirmat de mai multe ori in mod public, unul dintre lucrurile care va deranjeaza cel mai mult sunt asistatii sociali falsi. Banii platiti aiurea din bugetul public, doar pentru ca unii oameni sa stea cu burta la soare. Drept pentru care va supun atentiei situatia celor de la Rosia Montana Gold Corporation (RMGC). Sa nu spuneti ca nu stiti despre cine e vorba – au avut grija ambasadorii Canadei sa va spuna mai multe despre ei.
Ei bine, dupa cum se lauda de mai bine de 10 ani, cei de la RMGC au inceput sa angajeze localnici. Si sa le dea de lucru. Saptamana trecuta nivelau pamantul peste casele demolate si ingropate din Rosia Montana. In alta saptamana curatau de scaieti pajistea comunala. Apoi exersau semnatul petitiilor. Individual si in grup. Foarte frumos. Doar ca toate aceste foarte utile activitati de minerit au un final neasteptat. Exact dupa sase luni de minerit. Cum s-a mai intamplat si in alti ani. De ce dupa sase luni? Cunoasteti foarte bine raspunsul. Pentru ca nu va este straina legislatia muncii din Romania (banuiesc). Pentru a putea trece de pe cheltuiala RMGC in cea a statului roman. Adica vor trece in solda mea si a celorlalti care citesc acest articol si (inca) isi mai platesc taxele si impozitele la stat.
OK. E nevoie de solidaritate sociala (zic eu, ca d-voastra considerati ca nu este nevoie, e alta poveste). Dar pentru solidaritate sociala e nevoie si de acordul meu (si al celorlalti care platesc taxe si impozite, pe munca si veniturile lor). Eu sunt dispus sa mi-l dau. Cu o conditie insa: sa nu ma considere fraier. Ca atunci spun ”Stop!”. Si pentru a nu mai ajunge banii mei in buzunarele cuiva care ma consider fraier am la indemana o singura modalitate: sa refuz sa mai platesc contributiile sociale. Cu toate riscurile de rigoare. Si nu va grabiti sa ma amenintati cu puscaria pentru asta. Ganditi-va bine, ca s-ar putea sa nu fiu singurul. Ca poate se mai aduna o mie, zece mii ori o suta de mii de persoane care nu mai vor sa fie luati de fraieri. Iar daca vreti sa ne trimiteti pe toti la puscarie, ar trebuie sa va ganditi bine daca aveti sau nu bani sa ne platiti cazarea si masa.
Practica asta (cu angajatul unor oameni in scop publicitar si manipulativ si trecerea lor apoi pe cheltuiala statului) ar trebui insa, zic eu, sa va enerveze si pe d-voastra. Asta in conditiile in care chiar credeti in ceea ce ati afirmat legat de asistatii sociali prefacuti. Spre deosebire de mine, aveti insa la dispozitie si alte modalitati si institutii prin care sa o stopati. Drept pentru care, de inceput, astept cu interes raspunsul la intrebarea: cati oameni a angajat RMGC in ultimii ani pe perioada determinata de timp si apoi i-a disponibilizat, transformandu-i in asistati sociali?
***
P.S.: Am mai prezentat documentele oficiale ale Gabriel Resources (principalul actionar al RMGC) legate de numarul de angajati pe care ii va avea proiectul minier si cu alte ocazii. In studiul realizat de Independent Mining Consultans (firma de audit minier din Tucson, Arizona), se arata foarte clar: in medie pe an e vorba de 198 de angajati cu studii medii si 28 cu studii superioare. Auditul si aceste date (care difera al naibii de mult de cifrele si datele ”strigate” in campaniile publicitare) le gasiti pe site-ul oficial al Gabriel Resources (aici).
