Undeva, pe strada Fizi-cienilor din sectorul 3 al Capitalei, se consuma, abia bagata in seama, o drama urbana. Optzeci de cetateni dintr-un bloc se lupta sa salveze cativa copaci.
Artari, tei si nuci, plantati chiar de ei, in urma cu 40 de ani, pe spatiul liber dintre constructii si care, primavara, cand deschid ferestrele, le aduc in apartamente „mirosul de munte” . Nu vreun Constanda veros vrea, de data asta, sa puna la pamant parculetul, ci Patriarhia, careia primaria i-a concesionat, gratuit, cei 4.000 de metri patrati si care are planuri definitive cu terenul: sa construiasca o biserica, o clopotnita, o casa parohiala, parcare si alei pietonale.
Se pare insa ca locuitorilor dimprejur un copac infrunzit le vorbeste mai curand despre Dumnezeu, decat preotul nazalizand o slujba, duminica di-mineata, ca pentru ei emana tot atata frumusete, moarte si nemurire, cat un lacas de cult. Ei incearca, din rasputeri, sa-l tina in viata, dar pot concura o duzina de copaci cu o biserica, optzeci de insi oarecare cu Patriarhia, povestea lor cu epopeea defrisarilor din marele oras si de pe tot cuprinsul Romaniei? Cu siguranta, nu.
Traim intr-o tara in care autoritatile supervizeaza ecocidul, de la distrugerea spatiilor verzi din orase pana la pulverizarea padurilor si a vietuitoarelor acestora. Romania – acoperita cu paduri in proportie de 26 la suta, sub media europeana de 29 la suta si chiar si mai jos decat a altor tari danubiene cu relief asemanator – este singura tara din Europa, unde suprafata forestiera scade, in loc sa creasca. Serialul „Marea Defrisare”, realizat de Protv, a aratat cum rapacitatea, coruptia, inconstienta si saracia lasa in urma un dezastru ecologic.
In acest peisaj dezolant si aproape fara speranta, micile gesturi de solidaritate cu natura, cum este cel al bucurestenilor din Fizicienilor, numarul 9, sunt mult mai importante decat toate vorbele si planurile responsabililor de mediu. (Ministerul respectiv, ce ironie, isi deschide site-ul cu imaginea a trei copaci impreunandu-si coroanele sub cerul senin si, pe post de politica, afiseaza urmatoarea filosofie, flagrant contrazisa de fapte: „Am inteles ca nu ne mai putem permite sa tratam ecosistemele ca pe ceva neinsufletit, ca pe o sursa de venituri si ca omenirea este parte a naturii”!).
Sunt infinit mai autentice decat toate gesturile politicienilor, care, din cand in cand, ca sa dea exemplu natiei, planteaza, cu harlete nou-noute, puieti prin curtile palatelor. Sunt incomparabil mai valoroase decat toate proclamatiile ecologiste ale partidelor si organizatiilor „verzi” doar cand este vorba de culoarea banilor. PER Bihor si-a lansat candidatii la locale in Pestera Vadu Crisului. In opinia lor, locatia simbolizeaza „iesirea la lumina a Partidului Ecologist Roman”.
In opinia generala, ar putea insemna mediul natural al asa-numitilor ecologisti romani, o specie de caverna, inapta sa traiasca la suprafata, tot asa cum a fost incapabila sa lupte pentru cauza imbratisata. Nu i-am vazut mobilizandu-se, protestand, dezvaluind, acuzand, incercand sa trezeasca adormita constiinta publica. Daca ar fi avut cine sa le deschida mintile si conducatori carora sa le pese, poate ca oamenii nu ar mai asista atat de pasivi la ecocid, iar micii proprietari de paduri nu le-ar mai rade cu atata indarjire de pe fata pamantului, ca sa ceara pomana si compatimire, cand vin puhoaiele peste ei. Bine ca Ion Iliescu il prefateaza, acum, pe Lester Brown, profetind apocalipsa mondiala.
Sursa: PRO TV