In esenta, ecopsihologia sugereaza existenta unei relatii sinergetice intre binele omului si al planetei, nevoia unuia asupra existentei celuilalt, relatia om-natura.
Ecopsihologia conecteaza psihologia si ecologia. Implicatiile politice si practice rezida in a prezenta oamenilor modele de tratare a alienarii si modele de a construi o societate sanatoasa si o cultura valoroasa. Theodore Roszak este cel care a introdus termenul in 1992 in cartea sa „Vocea Pamantului”. Aceasta reprezenta un semnal pentru dezvoltarea unui domeniu in care Psihologia examina de ce omul se comporta atat de iresponsabil astfel incat afecteaza mediul si examina si de ce miscarea ecologica avea sa gaseasca modalitati de a motiva oamenii sa actioneze prin modalitati mai pozitive decat protestul. Roszak a extins ideea sa in antologia din 1995 denumita „Ecopsihologia” avandu-i ca si co-autori pe Mary Gomes si Allen Kanner. Aceasta carte care incapsuleaza articole ale fiecarui autor si a multor altora care au devenit voci proeminente in domeniu inca este considerata de catre multi a fi un excelent pionier in Ecopsihologie. Dupa cum mentioneaza si autorul exista mai multe „nume” oferite acestui domeniu: psihoecologie, ecoterapie, psihologia mediului, psihologie verde, terapie globala, terapia verde, terapie centrata pe Pamant, reearthing, psihoterapie bazata pe natura, consilierea shamanica (Shamanismul aduna mai multe convingeri si credinte care se centreaza pe comunicarea cu spiritul Pamantului) , terapia Sylvan( se refera la cel care traieste in padure, comprima padurea, este facut din materiale ale copacilor).
Ideea principala a ecopsihologiei este aceea care arata ca daca mintea umana este modelata de catre societatea moderna globala, poate fi clar inspirata din lumea larga a naturii deoarece aceasta este arena de unde a evoluat. Sanatatea mentala si implicit non sanatatea nu pot fi intelese doar prin contextul ingust al fenomenelor intrapsihice si al relatiilor sociale. Trebuie inclusa si relatia oamenilor cu celelalte specii si ecosisteme. Aceste relatii au o profunda istorie din punct de vedere al evolutiei, atingand o afinitate nativa in cadrul structurii creierului si prezinta o importanta psihica profunda in prezent, in ciuda urbanizarii. Omenirea este dependenta de natura nu doar pentru pastrarea fizica dar si pentru cea mentala. Distrugerea ecosistemelor inseamna moartea si a ceva din om.
Ecopsihologia exploreaza modul in care se pot face conexiuni si legaturi cu natura.Se considera ca acest lucru merita deoarece natura este explorata si vazuta fara a fi judecata, oferind senzatia de armonie, echilibru, stabilitate si fara cronometrul timpului.Ecopsihologia respinge ideea reductionismului potrivit caruia natura este egoista si se straduieste sa supravietuiasca. Ecopsihologia considera ca exista descrieri si cercetari despre natura insuficiente, in termeni de salbaticie, spiritualitate, legaturi emotionale si cumpatare.
In cercetarile despre cum sa relationam cu natura ecopsihologia se intereseaza de exemplele furnizate de varietatea de culturi din trecut si de cele moderne care au istorii despre cum imbratisau natura. Dovada o fac culturile Hindu, paganismul, cultele indigene si shamanismul. Nu trebuie sa uitam insa si faptul ca acestea sunt vazute cu scepticism acolo unde este cazul. Interesul ecopsihologiei este legat de sinele omului care devine suflet geaman cu natura ,astfel ca pentru oamenii indigeni pierderea unui loc sacru este cu mult mai devastator decat poate omenirea sa inteleaga vreodata. Alte lectii includ modul de a trai intr-un mediu, sacrificiul uman in fata limitelor impuse de natura, cum ar fi existenta nomadica care permite mediului sa se regenereze sau controlul populatiei.
Ecopsihologia reliefeaza durerea si dezamagirea pe care omul le simte ca raspuns la continua distrugere a planetei. Este frustrant pentru om ca aceasta distrugere se intampla in cadrul speciei sale si totusi nu face nimic pentru a o stopa.Procesul de distrugere este deloc probabil sa se finalizeze daca oamenii redobandesc identitatea si legatura cu natura.
Ecopshiologia apreciaza faptul ca fara influenta naturii omenirea este predispusa la o varietate de iluzii. Spre exemplu oamenii pot deveni egocentristi, alienati sau insensibli. Salbaticia din natura nu poate fi controlata de oameni astfel ca poate sa schimbe anumite preconceptii si prejudecati. Daca natura este exclusa, introspectia care ar putea corecta o minte iluzionata ar putea sa apara foarte rar.
Sursa: www.wikipedia.org
