Atât în Statele Unite ale Americii, cât și în Canada, în acest an s-au adus în discuție lacunele și problemele ce decurg din aceste lacune ale schemelor de responsabilitate extinsă a producătorilor. În SUA, contextul a fost creat de legislația federală care urmează să fie introdusă în dezbaterea Congresului în 2021 și vizează reducerea poluării cu plastic. Prevederile proiectului includ, printre altele, implementarea unui sistem național de garanție-returnare pentru ambalaje și impunerea unei cote minime de material reciclat în produsele de plastic. Într-un articol publicat de către Institutul pentru Autonomie Locală, EPR este numită chiar „măr otrăvit”, care ar submina întregul sector de reciclare. Asta în cazul în care ar atribui control complet asupra reciclării hârtiei și tuturor ambalajelor organizațiilor controlate de aceleași companii din topul Fortune 500, responsabile pentru toate ambajele care ajung în fluxul de deșeuri. Dacă marilor corporații precum Coca Cola, Pepsi și Nestle li s-ar permite să stabilească politici publice cu efect de lege, ar fi, de fapt, o preluare ostilă a industriei reciclării.
Posibilitatea de a opta pentru o schemă EPR pentru hârtie și ambalaje este văzută drept o „greșeală de proporții trumpești”, care ar împiedica dezvoltarea sistemelor de garanție-returnare, instrumente mult mai eficiente de a reduce fluxul de deșeuri și de a obține material curat pentru reciclare. Ar fi o portiță care ar permite producătorilor să înceapă o campanie de lobby care ar sabota sistemele de garanție-returnare, așa cum s-a întâmplat în regiunea canadiană British Columbia.
În 15 septembrie asociația care reprezintă centrele de reciclare din această regiune a Canadei, British Columbia Bottle and Depot Association (BCBDA), a transmis o scrisoare Ministrului Mediului în care își exprima îngrijorarea față de practicile EPR. BCBDA a ridicat problema impactului de mediu al schemei de EPR pentru ambalaje, caracterizată de stagnarea ratei de recuperare a recipientelor de băuturi, lipsa unei încurajări suplimentare pentru producători de a reproiecta, lipsa de transparență în ceea ce privește utilizarea fondurilor. Beneficiile suplimentare de mediu pe care le implică sunt puține spre deloc, apreciază asociația. În plus, schema pune costuri în sarcina consumatorilor și a micilor afaceri. Asociația acuză administratorul schemei EPR de lipsa transparenței și comportament anticoncurențial Sintetizând, schema EPR subminează returnarea recipientelor de băuturi în British Columbia.
Eficiența returnării recipientelor în British Columbia, în comparație cu alte jurisdicții
Oregon (SUA) 91%
Norvegia 90%
Saskatchewan (Canada) 88%
Alberta (Canada) 85%
Nova Scotia (Canada) 81%
British Columbia (Canada) 78%
Raportul Zero Waste Canada asupra schemei EPR pentru ambalaje
Zero Waste Canada consideră că infrastructura de reciclare existentă poate fi extinsă și că trebuie stabilite rate de colectare mai mari, stimulente pentru dezvoltarea afacerilor, este nevoie de îmbunătățirea sistemul de garanție-returnare, de mai multă transparență și mai puțină dependență față de incinerare.
Zero Waste Canada a realizat, la solicitarea Institutului pentru Autonomie Locală, o analiză a schemei EPR pentru ambalaje din perspectiva politicilor, practicilor și a performanțelor, constatând că organizațiile care le administrează pot ascunde contractele și pot alege ce companii prosperă și care nu vor supraviețui. Nu există investiții în reducerea deșeurilor la sursă, în programe sau inițiative de reutilizare. Nu există transparență cu privire la circuitul materialelor în sistem. Iar acesta pregătește investiții pentru incinerarea gunoiului în topitorii, cuptoare de ciment și în vechiul incinerator existent de deșeuri de tip waste-to-energy (WTE).
Principala problemă evidențiată de Zero Waste Canada o reprezintă lipsa de transparență în operațiunile EPR, mai ales că rulează milioane de dolari care nu sunt contabilizate. La fel, cantitatea de materiale trimise spre incinerare rămâne neînregistrată. Datele prezentate publicului nu sunt verificate. Nu se raportează procentul de materiale recuperate, cum ar fi plasticul, în comparație cu producția totală. Realizările pe care le promovează nu sunt verificate de nimeni, în nicio formă. Raportul zero Waste Canada include exemple specifice de reclame înșelătoare, pregătite să susțină mitul că EPR a rezolvat problemele de gestionare a deșeurilor în British Columbia.
Zero Waste Canada a verificat informațiile și schema EPR din British Columbia nu este atât de cuprinzătoare pe cât pretinde în reclame. Doar 60% din ambalajele vândute sunt colectate prin sistem și numai 70% sunt reciclate în realitate. Ceea ce înseamnă că 50% din fondurile colectate fie nu au intrat în sistem, fie nu au fost direcționate către reciclare, așa cum se intenționa. 50% înseamnă zeci de milioane de dolari.
Prezentarea jumătăților de adevăr reprezintă o altă preocupare majoră a organizației de mediu. Se pretinde în reclamele schemei EPR că programul de colectare a materialelor plastice flexibile este parte dintr-un proiect de cercetare menit să descopere cum poate fi gestionat mai bine. Însă, până la apariția oportunităților de reciclare, materialele sunt transformate în combustibil, alături de materiale plastice rigide, contaminate.
Raportul Zero Waste Canada conchide că programul de EPR din British Columbia este antiteza metodelor și obiectivelor stabilite din ghidul pentru economie circulară al Ellen MacArthur Foundation, respectiv: eliminarea deșeurilor și a poluării în etapa de proiectare, păstrarea produselor și a materialelor în uz și regenerarea sistemelor naturale.
Potrivit Zero Waste Canada, niciunul dintre programele EPR, sub nicio formă nu demonstrează aceste obiective. Nu determină nici schimbări în design-ul produsului. Produsele și resursele nu sunt păstrate în uz prin sisteme cu buclă închisă, în care materialele nu pierd valoare în urma colectării și reprocesării. Aceste sisteme nu generează schimbările de sistem care sunt necesare pentru a răspunde provocărilor de mediu sau nevoilor sociale și economice, pe termen scurt și lung.
Autor: Neil Seldman
Traducere și adaptare: Gabriela Barbur
