Exploatarea aurului de la Rosia Montana nu este o exploatare miniera decat daca pescuitul cu explozibil poate fi considerat pescuit

Exploatarea aurului de la Rosia Montana nu este o exploatare miniera decat daca pescuitul cu explozibil poate fi considerat pescuit

Articol de Dan Elias, Ziarul Ialomita

Stau de luni de zile cu sufletul la gura asteptand un semn, o luare de pozitie cat de mica privind modul in care viitorii decidenti ai acestei tari vor privi Rosia Montana. O recenta declaratie a unui lider USL ma linisteste cat de cat. Victor Ponta spunea ca va opri exploatarea aurului din Apuseni sub aceasta forma, chiar daca ea va primi in lunile ce urmeaza autorizarea autoritatilor romane.

Exploatarea aurului de la Rosia Montana nu este o exploatare miniera decat daca pescuitul cu explozibil poate fi considerat pescuit. Mina este un loc subteran special amenajat de unde se extrag minerale, nu ceea ce urmaresc sa dezvolte investitorii (vedeti cat de frumos vorbesc despre ei!), adica sa arunce un munte in aer si sa-l treaca prin ciur si cianura pentru cele cateva grame de aur la tona. Pana la urma, ce mai conteaza un munte in plus sau in minus! La cati avem, nici nu cred ca ar fi mare scofala! Chiar si un lac de cianuri, rosu si frumos, pe care sa ne plimbam cu barci din plumb, nu cred ca ne-ar schimba cu mult viata. Romanii au capacitatea de adaptare dusa la maxim si sunt convins ca dupa proiectele turistice „Parcul Dracula si „Zidul lui Ceausescu”, am putea usor rupe piata cu „Lacul otravurilor”. Ceea ce pe mine ma inspaimanta este distrugerea unui paradis pe care Dumnezeu a facut imprudenta sa ni-l lase noua spre administrare. Imaginati-vi-l pe Adam descoperind sub copacul cunoasterii ceva zacaminte de aur si argint. Are cineva vreo indoiala ca nu ar fi rascolit intreg Raiul dupa iluzia bogatiei? Biata Eva ar fi ramas nemaritata si toata ascendenta noastra dumnezeiasca s-ar fi dus pe apa sambetei.

Despre memoria neamului nostru pastrata de acei munti frumosi mi-e si teama sa vorbesc. Ea face mai mult decat tot aurul din lume, cu conditia sa-ti doresti sa ai memorie.

Rosia Montana se afla la multe sute de kilometri de Ialomita, dar memoria noastra este peste tot. La Maia, chiar in biserica unde este ingropat Barbu Catargiu, au fost schimbate candelabrele originale cu unele viu colorate, chinezesti pana in maduva oaselor, iar Parcul „Castelului” primului prim-ministru al Romaniei moderne este impartit in titlurile de proprietate ale unor cetateni cu viziune istorica. Anul acesta, pe 8 iunie, se fac 150 de ani de la faimosul asasinat din Dealul Mitropoliei. Data acestei triste aduceri aminte cade atat de aproape de ziua alegerilor locale incat ma tem ca va trece neobservata. Poate ca se va gasi cineva dintre candidati sa foloseasca drept slogan electoral celebrele cuvinte ale lui Barbu Catargiu: „Nimic pentru noi, totul pentru tara!” Sau poate ne vom aminti fara sa ni se para curios ca si-a dezmostenit singura fata pentru ca nu i-a respectat dorinta de a se cosatori cu un roman.

Daca nu ai memoria propriei tale familii, te zbati prin canalele de scurgere ale istoriei. Aur si pamanturi poti avea cat cuprinde, dar ce sa faci cu ele daca nu le poti impartasi cu ai tai, cu cei pe care ii atingi sau cu cei pe care ti-i aduci aminte!?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *