Auzim din ce in ce mai vocal grupuri de oameni care scandeaza lozinci impotriva producatorilor de alimente care utilizeaza tehnici de inginerie genetica pentru a intari rezistenta plantelor impotriva daunatorilor si pentru o mai buna productivitate, insa nu putem sa nu ne intrebam. Sunt aceste tehnici periculoase pentru sanatatea omului si a mediului? Pot OMG-urile sa creasca riscul de boli atunci cand sunt consumate pe termen lung? Sunt organimele modificate genetic un rau necesar pentru eradicarea foametei?
Rand pe rand, vom afla raspunsurile la toate aceste intrebari cu ajutorul unui specialist in domeniul nutritiei umane si a ingineriei genetice, nimeni altul decat dr. Mencinicopschi.
Inainte de a ne intreba daca sunt organismele modificate genetic un pericol pentru sanatate, trebuie sa aflam ce sunt, de fapt, acestea.
Organismele modificate genetic sunt fiinte transgenice, adica entitati biologice nou create prin tehnici de inginerie genetica. Aceste entitati pot fi plante, dar si un microorganism sau un animal, deci o noua forma de viata, total necunoscuta.
Doctorul Mencinicopschi intervine si citeaza un mare filosof, un Heidegger al romanilor, pe Constantin Noica: „Cea mai mare greseala a omenirii ar fi ca omul sa incerce sa schimbe natura”, ceea ce, iata, se intampla in momentul de fata cu aceste organisme create in mod artificial.
Care sunt alimentele modificate genetic si cum le putem recunoaste?
“Soia, porumbul si cartoful sunt cele 3 alimente pe care sunt realizate aceste experimente genetice, in opinia mea, complet nefericite”, completeaza specialistul.
V-ati putea intreba: de ce aceste 3 alimente, care sunt tocmai baza alimentatiei? Raspunsul este extrem de simplu. Au fost alese exact acele categorii de alimente pe care orice agricultor si le permite pentru a-si hrani animalele, care intr-un final ajung sa fie consumate de catre om.
Prin procesul de modificare genetica sunt create conditii optime pentru ca planta sa reziste daunatorilor iar productia sa fie cat mai mare si profitul de asemenea.
Spre exemplu, soia modificata genetic este rezistenta la glifosinat si glifosat, porumbul devine imun la viermele sfredelitor iar cartoful injectat cu bacterii transgenice tine la distanta gandacul de Colorado.
Cine cultiva OMG-uri?
„Moda” OMG-urilor a pornit din Statele Unite, unde se incearca monopolizarea pietei si desfiintarea micilor agricultori, insa pot fi gasite culturi de OMG si in Romania, ce-i drept, in randul fermelor mari si bogate, care isi permit sa investeasca in aceasta tehnologie, dar gandindu-se mai degraba la profitul imens ce-l vor aduce recoltele viitoare.
Tehnologia OMG este folosita si in China, in special in productia de orez, hrana de baza a acestei populatii. Datele releva ca prin folosirea OMG s-a inregistrat o crestere de 6% a productiei si o scadere cu 80% a cantitatii de pesticide folosite, substante responsabile de imbolnavirea a nu mai putin de 50.000 de fermieri chinezi.
Din informatiile primite de la autoritati, in momentul de fata exista in lume circa 100 de milioane de hectare cultivate cu plante modificate genetic, adica o suprafata de 4 ori cat tara noastra.
Motivatia principala pentru a continua dezvoltarea acestei industrii a OMG: culturile fac mai usor fata problemelor cauzate de insecte, boli sau buruieni, principalii 3 inamici care cauzeaza la nivel planetar o reducere cu 35% a recoltelor.
Cu toate acestea, avantajele nu par sa eclipseze dezavantajele acestor organisme modificate genetic.
Aici sunt mult mai multe lucruri de spus, mai ales ca cercetari minutioase cu rezultate asumate nu exista inca. Interesele anumitor forte de ordin politic par sa impiedice buna desfasurare a acestor studii, care ar putea releva adevaratele riscuri la care se expune populatia prin folosirea OMG-urilor.
Astfel, efectele pe termen scurt, studiate de catre specialisti ale caror cercetari au fost brusc intrerupte din „diverse motive” arata ca exista pericolul de dezvoltare a alergiilor, de rezistenta la anumite antibiotice, riscuri ecologice care privesc reducerea biodiversitatii, dependenta inevitabila de marii producatori, violarea principiilor etice privind natura si, in mod incontestabil, o amenintare la adresa sanatatii omului.