Țintele climatice ar putea ajunge imposibil de atins, din cauza proiectelor ample de drumuri, energie și minerit care trec prin inima puținelor păduri rămase ale planetei. Potrivit unui raport prezentat de The Guardian, zeci de mii de kilometri de drumuri și căi ferate, alături de proiecte de minerit și de baraje, deschid calea pentru distrugerea pădurilor din America de Sud, Asia de Sud-Est și Africa Centrală. Raportul este întocmit de către o coaliție de 25 de organizații de cercetare și conservare. În prezent, aproape jumătate dintre marile proiecte miniere – 1.500 – sunt localizate în păduri.
În anul 2014, 50 de țări și 50 dintre cele mai mari companii din lume s-au angajat să reducă defrișările cu 50% până în 2020 și să oprească distrugerea pădurilor până în 2030. Însă obiectivul pentru 2020 a fost ratat, iar defrișările sunt tot mai multe.
Promisiuni de vis, dar realitate de coșmar
Raportul a constatat că, deși multe țări și companii au adoptat reglementări și planuri, implementarea acestora a fost limitată. Doar 10% din 255 de companii care exploatează mine în păduri au răspuns întrebărilor privind protejarea biodiversității adresate de autorii raportului.
Pădurile sunt în mare pericol, iar marile proiecte de infrastructură ar putea să le distrugă complet. Există o foarte mică fereastră de oportunitate, pe cale să se închidă, de a regândi aceste proiecte. Guvernele, companiile și investitorii trebuie să acționeze rapid pentru a nu provoca daune și mai mari oamenilor, faunei și întregii naturi – a atras atenția Erin Matson, consultant principal la Climate Focus și coautor al raportului.
Franziska Haupt, autor principal al raportului, a subliniat că, dacă nu oprim defrișările, nu vom atinge obiectivele climatice. Proiectele de infrastructură și exploatările miniere sunt cele mai mari amenințări pentru păduri, poate chiar mai importante decât agricultura, deoarece deschid drumul pentru alți factori și pentru accesul piețelor globale la aceste zone îndepărtate.
Trăim într-o lume a promisiunilor de vis, dar a realității progresului minim, lipsei de transparență a intereselor și viziunilor pe termen scurt. Din păcate, realitatea ne va prinde mereu din urmă – a afirmat Robert Nasi, directorul Centrului Internațional de Cercetare Forestieră (Center for International Forestry Research – Cifor).
Conform raportului, au fost planificate sau sunt în curs de dezvoltare mari proiecte privind coridoare de transport în majoritatea regiunilor critice ale pădurilor tropicale. Chiar și numai proiectele planificate creează deja un stimulent pentru speculanții imobiliari, a declarat Haupt.
Guvernele a cinci state amazoniene vor investi 27 miliarde de dolari în următorii cinci ani pentru a construi sau reabilita peste 2,4 milioane de hectare. În Indonezia, autrostrada Trans-Papua de peste 4.000 de kilometri va tăia Parcul Național Lorentz, deschizând accesul la peste 50.000 de hectare de concesiuni miniere în interiorul parcului, în timp ce o cale ferată planificată pentru Kalimantan ar deschide zone pentru exploatarea cărbunelui și producția de ulei de palmier. În Papua Noua Guinee, două proiecte ar dubla lungimea rețelei de drumuri a țării până la sfârșitul anului 2022. Un boom al infrastructurii în Africa subsahariană implică dezvoltarea a zeci de coridoare internaționale pentru exportul de minerale și energie, se arată în raport. Coridoarele ar tăia 400 de arii protejate și ar degrada alte 1.800.
Necesitatea unei noi perspective asupra dezvoltării
Oamenii au nevoie de acces îmbunătățit, dar aceste autostrăzi nu sunt concepute pentru a prioritiza legătura dintre comunități și asistență medicală sau oportunități economice. Scopul lor este de a face mai ușoară și mai ieftină extragerea resurselor naturale în moduri de care beneficiază mai ales de elitele economice – consideră Anthony Bebbington, expert în minerit și autor al raportului.
În raport se menționează și reglementările pe care le-au adoptat unele state pentru a îmbunătăți situația: reformele Republicii Congo în amenajarea teritoriului sau obiectivele ambițioase ale Indoneziei, care deja au fost slăbite. Însă există și contraexemple. Spre exemplu, guvernul Braziliei a deschis teritoriile ocupate de indigeni pentru exploatări miniere, în timp ce administrația Trump a eliminat obligația agențiilor federale din SUA de a lua în considerare impactul indirect asupra mediului al proiectelor noi de infrastructură.
225 de companii miniere au fost invitate de către autorii raportului să-și prezinte eforturile de conservare a biodiversității. Din cele 23 care au răspuns invitației și din alte 22 care au fost analizate, mult prea puține aveau obiective specifice de acțiune.
Raportul prezintă pași pentru a asigura protecția pădurilor. Unul dintre aceștia este includerea beneficiilor pădurii în evaluarea marilor proiecte.
Dacă s-ar lua în considerare adevărata valoare a pădurilor – reducerea schimbărilor climatice, protejarea habitatelor animalelor și reducerea răspândirii bolilor zoonotice (cum ar fi coronavirusul), menținerea curată a surselor de apă și o listă lungă de alte beneficii neprețuite, atunci multe dintre aceste proiecte nu ar primi niciodată undă verde – a explicat Erin Matson, coautor al raportului.
Un alt pas indicat în raport este identificarea modalităților alternative de a dezvolta zonele mai sărace. Anne Larson, unul dintre liderii de echipă de la Cifor, consideră că există în continuare o ruptură fundamentală între cum cred guvernele și companiile că arată dezvoltarea și tipul de acțiuni necesare pentru a crea mijloace de trai sustenabile și o planetă sănătoasă. Asigurarea drepturilor și sprijinirea mijloacelor de trai durabile ale indigenilor și ale altor comunități locale ar contribui mult la reducerea defrișărilor, a susținut Larson.
Autor: Damian Carrington
Traducerea și adaptarea: Gabriela Barbur
