Cu 80 000 de ani in urma, indigenii din Mexic au inceput sa cultive stramosul salbatic al porumbului – maisul – asa se numeste aceasta planta in mai multe limbi ale lumii. Odata cu dezvoltarea agriculturii, a avut loc procesul de selectie a soiurilor rezistente la frig, timpurii si cu seminte mari, precum si constituirea treptata a cultului porumbului, deoarece indienii primii au studiat toate proprietatile utile ale plantei.
De exemplu, porumbul contine o jumatate din tabelul periodic, acizi polinesaturati (previn cancerul), acid ascorbic, minerale, proteine, vitamine (K, E, C, D), amidon, grasimi si zahar. Si aceste proprietati utile ale plantei nu se pierd chiar si in timpul tratamentului termic si conservarii. Aici sint enumerate principalele avantaje ale consumului regulat al porumbului in alimentatie:
• Imbunatatirea activitatii tractului digestiv
• Reducerea nivelului de colesterol
• Prevenirea bolilor de inima
• Tenul sanatos
• Intarirea oaselor si a dintilor
• Normalizarea activitatii sistemului nervos, inclusiv lupta cu insomnia si depresia
• Efectul benefic asupra ficatului si vezicii biliare
• Intarirea imunitatii
• Incetinirea procesului de imbatrinire
• Normalizarea metabolismului
Un loc de onoare ocupa porumbul in homeopatie si medicina populara – in special, sint pretuite fibrele, care infasoara ciocalaii, perfuzia lor este folosita ca medicament si ca remediu profilactic, iar in America de Sud din porumb este preparata berea traditionala. Nu este surprinzator ca porumbul, dupa suprafata mondiala insamintata, cedeaza numai griului – si este cultivat pe toate continentele, cu exceptia Antarcticii. In afara de soiurile familiare alb si galben, exista, de asemenea, rosu, albastru si negru, dar le uneste un singur lucru : porumbul este cultivat impreuna cu dovleacul, care retine umiditatea din sol si domina asupra buruienilor – dovleacului ii datoram toata recunostinta pentru recolte inalte de porumb.
In afara de valoarea nutritiva si medicala, cunoastem alte „talente” ale porumbului: acesta este utilizat pentru producerea biocombustibilului (ale carui beneficii, inca nu sint pe deplin studiate), ipsosului, adezivilor, tesaturilor ecologice si chiar a plasticului.