Un nou studiu sugereaza ca temperatura oceanelor si nivelul apelor au crescut intre 1961 si 2003 cu 50% mai mult decat se estimase de catre raportul din 2007 al Panelului International privind Schimbarile Climatice.
Rezultatele sunt prezentate in editia din 19 iunie a revistei Nature. O echipa internationala de cercetatori a comparat modelele climatice cunoscute cu observatii noi, mai precise, ce indica o crestere de 1,5 ml pe an a nivelului marilor in intervalul 1961 – 2003. Aceasta echivaleaza cu o crestere de aproximativ 6,3 cm a nivelului apelor in acesti 42 de ani.
Incalzirea oceanului si ratele expansiunii termale sunt cu peste 50% mai mari decat estimarile pentru cei 300 m superiori ai oceanelor.
Cercetarea a corectat mici, dar sistematice erori recent descoperite in sistemul global de observare a oceanelor si utilizeaza tehnici statistice ce „plombeaza” informatii pentru regiuni despre care sunt putine date. Rezultatele au crescut increderea cercetatorilor in observatiile asupra oceanelor si au demonstrat din nou ca modelele climatice simuleaza variatiile temperaturii oceanelor intr-un mod mult mai realist decat se credea.
„Este un lucru de o deosebita importanta pentru sustinatorii modelelor climatice pentru ca demonstreaza legaturile foarte stranse intre rezultatele obtinute din modele despre cresterile nivelului marilor si incalzirea oceanelor si cele observate pe teren” declara Peter Gleckler , climatolog in cadrul Lawrence Livermore National Laboratory.
Desi observatiile si modelele confirma ca incalzirile recente sunt mai mari in zonele superioare ale oceanului, exista observatii ample cu privire la incalziri la adancimi mai mari de 700 de metri.
Rezultatele au fost comparate cu estimari recente ale altor factori ce contribuie la ridicarea nivelului marii, precum ghetarii, calotele glaciare, permafrostul, Cand aceste siruri independente de dovezi au fost analizate la un loc, datele descoperite au fost mai concludente decat cele din studiile anterioare
Oceanele stocheaza peste 90% din caldura in sistemul climatic al Terrei si au rolul de amortizor temporar impotriva efectelor schimbarilor climatice.
„Acesta este doar varful icebergului, ca sa zic asa” spune Gleckler. „Abilitatea noastra de a cuantifica incertitudini structurale in estimarile bazate pe observatii este de o importanta vitala. Acest studiu reprezinta un progres important”
Echipa a fost formata din cercetatori de la Centrul Australian al Vremii, Centrul de Cercetare Cooperativa asupra Climatului si Ecosistemelor Antarctice si de la LLNL.