La inceputul lunii martie m-am deplasat catre un cartier de la marginea de este a Ploiestiului. Am decis sa ma deplasez pe jos catre destinatia mea. Ajuns pe podul ce traversa calea ferata din acest cartier am privit catre sud. O imagine de cosmar m-a ingrozit. Un enorm nor de fum negru acoperea o buna parte din oras, instalatiile rafinariei Luk Oil incepusera sa-si faca treaba. Mi-am zis sa ma linistesc si sa privesc in partea opusa la zapezile de pe muntii din zare. Din nou greseala: aici un alt nor de fum tocmai incepea sa-si faca de cap rafinaria Vega incepuse si ea sa acopere partea de nord-est a Ploiestiului.
Imi aminteam de scenele din filmele de groaza unde nu mai ai unde sa te ascunzi de monstru. Ma gandeam ca orasul meu (Ploiesti) este singurul oras din Europa inconjurat de 4 (PATRU) rafinarii: la nord Vega, la est Luk Oil, la sud Astra si la vest Petro Brazi. 
Asa ca nu ai unde sa stai in oras ca sa zici ca respiri un aer curat; instalatiile fabricii de detergenti contribuie si ele (intr-adevar mai putin) la aceasta stare de fapt a ploiestenilor. Imi amintesc ca inainte de decembrie ’89 se vorbea doar de mandria de a avea statutul de „capitala aurului negru” si ca nu trebuie sa ascultam rapoartele de mediu tendentioase din afara si ca de fapt la Ploiesti aerul nu este chiar asa irespirabil. Ma intreb cum s-ar vedea Ploiesti-ul dintr-un turn inalt de unde poti vedea TOATE cele 4 rafinarii in activitate !??!
Nu vreau sa fiu”prapastios” dar sunt convins ca exista solutii tehnice pentru diminuarea acestor emisii de noxe si reducerea elementelor nocive din atmosfera. N-am sa vin eu sa spun care sunt aceste solutii (sunt altii mai specialisti ca mine) insa consider ca se pot face mult mai multe pentru imbunatatirea calitatii aerului pe care concitadinii mei din Ploiesti il respira.
