Orasele plutitoare ale viitorului

image151.jpegTopirea alarmanta a gheturilor arctice va atrage dupa sine, in cel mult cateva decenii, o crestere masiva a nivelului Oceanului Planetar. Se va ajunge astfel la situatii dramatice, zeci de mii de kilometri patrati de coasta fiind acoperite de apa si orase precum New York, Londra sau Tokyo transformandu-se in veritabile „Venetii” ale mileniului III. Futurologii apreciaza ca acest scenariu, desi apocaliptic, este cat se poate de realist iar oamenii de stiinta si arhitectii cauta deja solutii pentru rezolvarea situatiei. Una dintre acestea ar putea-o constitui construirea de orase capabile sa pluteasca pe marile si oceanele lumii „Orasul-nufar” va putea pluti pe marile si oceanele lumii, ca un urias edificiu independent si capabil sa supravietuiasca doar cu propriile resurse. Avand un lac in centru, pentru colectarea si purificarea apei de ploaie, ce va fi transformata in apa potabila, orasul va avea pe el chiar si munti artificiali, pentru a oferi locatarilor si o binevenita schimbare de peisaj. Energia electrica va fi asigurata printr-o serie de surse neconventionale, incluzand panouri solare, pe pantele montane, turbine eoliene si o centrala care sa capteze energia valurilor.

Callebaut sustine ca preturile de cost ale unui astfel de oras, chiar daca foarte mari, vor fi oricum mai scazute decat solutiile pentru care pledeaza in momentul de fata majoritatea savantilor, si in primul rand se refera la indiguirea regiunilor amenintate. Orasul amfibiu imaginat de el nu va avea sosele si nici masini, in schimb va fi o adevarata oaza, plantele fiind cultivate in gradini suspendate. Pe aceasta „insula cu elice” moderna, poluarea va fi un termen inexistent si oamenii vor respira un aer mai curat decat in orice alt colt al globului, in plus avand permanent prilejul sa se bucure de briza marilor, caci orasul lor va pluti la nesfarsit pe oceanul planetar, urmand cursul curentilor submarini.
Cu „zero – emisii toxice”, intrucat toate deseurile si dioxidul de carbon vor fi reciclate, orasul va produce mult mai multa energie decat va consuma.

Ce ar putea urma?

Deseuri imense arse de soarele necrutator care lasa arareori loc norilor aducatori de ploi catastrofale. Iata cum ne apare viitorul planetei, ca rezultat al modificarilor climatice globale. E insa aceasta imaginea corecta?
Raspunsul – cel putin din cate stim in acest moment – este negativ. Dar acest fapt nu inseamna ca va fi mai bine, ci din nefericire mai rau. Si asta pentru ca modificarile rapide ale climei vor afecta practic toate ecosistemele planetei. Topirea banchizei polare arctice nu ne mai apare drept o amenintare dintr-un viitor indepartat. Studiile recente arata ca vesnicia gheturilor arctice are un termen limita -2040 (sau chiar mai devreme). Dar apa dulce, principala resursa a vietii, va deveni o materie prima foarte valoroasa.

Schimbarea climei va aduce si la schimbarea arealelor faunelor si florelor caracteristice. Specialistii inregistreaza deja migrari spre nord ale unor specii caracteristice -inca- zonele subtropicale.
Unde sunt insa oamenii in aceasta sumbra imagine globala? Ei bine, omenirea se va confrunta in curand cu probleme pe cat de grave pe atat de inedite cel putin in ultimele secole.

Cresterea nivelului Oceanului Planetar va duce la aparitia primilor „refugiati de mediu”. Sunt urmasii locuitorilor de azi ai atolilor din Pacific, care vor trebui sa-si paraseasca insulele, ale caror inaltimi maxime nu se ridica cu mai mult de un metru si jumatate peste nivelul actual al Oceanului. Multe insule din Vanuatu sau Arhipelagul Marshall vor inceta a fi ” paradisul terestru” ( cea ce nu inseamna ca vor putea deveni paradisul acvatic).

Resursele de apa, din ce in ce mai rare si mai greu accesibile, vor deveni cauza unor adevarate razboaie de apa.
Vor fi oare fericiti cei din zonele mai apropiate de poli? Care, prin incalzirea climei, vor beneficia -poate- de ierni mai blande? Specialistii presupun ca nu. Si asta pentru ca aspectele negative ale incalzirii climei sunt estimate a fi mai numeroase fata de cele pozitive. Topirea accelerata deja a permafrost-ului, solul inghetat care tine captive numeroase gaze, precum dioxidul de carbon si metanul, va duce la accelerarea modificarilor climei. Iar topirea solului inghetat ar putea duce la transformarea taigalei nordice intr-o gigantica mlastina, in care vor fi incetat sa existe caile de comunicatie pe care circula in prezent oamenii si marfurile nordului.

Cine e de vina? Putem pune totul pe seama modificarilor climatice? Evident ca nu. Iar climato-scepticii aduc principal argument faptul ca evenimente extreme au existat si in trecut. Diferenta este ca atunci nu avea cine sa le inregistreze.
Un lucru este cert. In ultimul secol omenirea a devenit mai fragila in fata dezastrelor naturale, din mai multe motive.
In primul rand suntem mai multi locuitori ai planetei, de la trei miliarde la finele anilor 1960, populatia globului numara in prezent mai bine de 6 miliarde. Iar numai asta inseamna o dublare a riscului de producere a unor dezastre.
Dar, poate ca in primul rand, omenirea a inceput sa distruga sistematic natura. Un pic mai mult de un secol de dezvoltare industriala, a fost de ajuns sa ne pierdem reflexele dobandite timp de milenii. Doua exemple sunt semnificative. Taierea rapida si sistematica a padurilor, care sunt rezervoarele dioxidului de carbon, se face simtita nu doar in modificarea climei, ci si amplificarea efectelor unor dezastre naturale. Torentii care matura totul in cale, erau pe vremuri incetiniti de copaci – astazi transformati in mobila, lemne de foc sau hartie.

Un alt exemplu – suprapopularea zonelor costiere, unde s-au mutat doua treimi din locuitorii planetei. Zonele mlastinoase sau padurile au fost inlocuite de vile si blocuri, ale caror fundatii sunt sapate in imediata apropiere a marii. Iata de ce, prin disparitia unor teritorii naturale care jucau rolul unui tampon intre mare si uscat, aproape orice furtuna puternica (si nu trebuie sa ne gandim doar la uragane) ajunge sa distruga ceva construit de mana- dar din pacate fara mintea omului.
Suntem insa condamnati definitiv si irevocabil? Evident, nu. E si motivul pentru care cei mai multi membrii ai comunitatii stiintifice care se ocupa cu studierea climei, dar si a dezastrelor naturale, spun ca trebuie sa actionam cat mai repede posibil, si asta pentru ca o interventie rapida va fi si mai putin costisitoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *