Noul proprietar al Aro demolat o teva foste hale prin implozie
Fosta Uzina Aro, dupa ce a fost falimentata de John Perez & Comp., ceea ce mai ramsese din uzina a fost cumparata de firma „Landmark” din Bucuresti, prorietate a fiului lui Ion Ratiu, Nicolae Ratiu. Tranzactia a avut loc in aprilie 2007, si a constat in achizitionarea unei suprafete de 64 ha, din care 25% suprafata construita, respectiv, in jur de 175.000 mp de hale. Suma cu care a fost cumparat acest patrimoniu a fost 16 milioane euro, ARO fiind insa evaluat la peste 22 milioane euro. Valoarea tranzactiei este insa cu mult mai mare, in zona 1 m.p. de tern, vanzandu-se cu peste 15 euro, in afara valorii utilajelor si a zecilor de mii de tone de fier vechi. Zilele acestea insa, in ciuda angajementelor luate la momentul cumpararii, potrivit carora noul proprietar va construi un parc industrial, acelasi proprietar a anuntat ca va incepe demolarea unor hale deja dezafectate de utilajele ramase „nepraduite” de catre John Perez. Metoda aleasa, cea a imploziei, este insa cu totul nefericita.
Potrivit mai multor fosti angajati ai „Aro”, pensionari de ani buni, intre care si inginerii Sendroiu si Vaschievici, chiar sub una dintre halele ce urmeaza a fi demolate, se afla un mare depozit de cianura de potasiu, ramasa din perioada in care pe locul amintit a functionat pana prin 1944-1945 o fabrica de celuloza si hartie. In 1945-1946 armata rusa a luat fabrica si a dus-o in fosta URSS. Din pacate rusii au „uitat” sa ia cu ei si tonele de cianura. Prin anii 1960, cianura ramasa a fost ingropata chiar sub Sectia Prototip, care urmeaza sa fie demolata. In 1960 un anume Pantazi ing. Aro, a decedat in urma unei „vizite” in depozitul cu cianura. Imediat au fost luate masuri si peste cianura ramasa a fost turnat, ca un fel de „sarcofag”, un strat de beton, gros de aproximativ 50 cm. In urma imploziei, potrivit mai multor fosti angajati ai Aro, este mai mult decat probabil ca sarcofagul respectiv sa se fisureze din cauza vibratiilor, iar cianura depozitata sa se infiltreze in stratul freatic al zonei si sa ajunga in apele paraului Raul Targului, parau care se varsa in Arges. Iar din Arges se alimenteaza cu apa tot Bucurestiul.
Un alt pericol, potrivit surselor citate, il constitue si un alt depozit, de data aceasta de munitie aflat sub dealul „Magura”. Amintim aici ca in timpul fostului regim comunist exista la Aro o sectie de armament si munitie. Dupa desfiintarea sectiei, munitia a fost transferata si depozitata sub dealul „Magura”, unde era parcul de masini fabricate la Aro. Tot acolo a fost si un alt depozit de munitie, ramasa de la nemti, si ascunsa de rusi in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial. Munitie care a fost la fel ingropata, si-apoi acoperita cu un strat la fel de gros de beton. Prin urmare, la Aro exista nu doar pericolul contaminarii cu cianura a panzei freatice, ci si a unei explozii de proportii. Contaminarea cu cianuri a panzei freatice se va face in timp, probabil atunci cand cei vinovati nu vor mai avea cum da socoteala. Ce se va intampla insa cu generatiile viitoare?! Dumnezeu cu mila! Si Campulung nu este singura zona din Arges cu grad maxim de poluare. O alta zona este si comuna Mersani, poluata cu titei de la sondele „Petrom”, precum si „Arpechim” Pitesti, care poluiaza cu deseuri rezultate in urma procesului de rafinare a titeiului, deseori haldele cu reziduuri petroliere deverand pe camp sau direct in paraul Sabar, care traverseaza pana la varsare cateva zeci de comune.
