Planul, care contine avantaje majore pentru membrii ex-comunisti ai UE, care obtin concesii majore necesare recuperarii decalajului economic ce-i separa de cei vestici, este contestat de acestia din urma care se tem ca economiile lor vor fi concurate din ce in ce mai puternic de cele ale unor state mult mai putin preocupate de protectia mediului, precum SUA, China sau India. Bruxelles-ul apreciaza ca o eventuala raliere a SUA, Chinei, Indiei sau Braziliei la lupta impotriva incalzirii globale ar permite reducerea la jumatate a costurilor de implementare a acestui pachet.
Pachetul contine o propunere de revizuire a schemei de comercializare a emisiilor (ETS), o decizie privind emisiile de gaze cu efect de sera neacoperite de ETS, o propunere de directiva privind utilizarea surselor de energii regenerabile si o propunere de directiva care stabileste cadrul legal pentru captarea si stocarea carbonului (CCS – carbon capture and storage). CCS este o metoda care consta in captarea, transportul si depozitarea dioxidului de carbon in „depozite” subterane, fapt ce presupune o reducere a nivelului de CO2 emis in atmosfera. Totusi, sistemul, fiind o tehnologie noua, este inca destul de costisitor.
Cea mai importanta masura consta in introducerea de plati pentru „permisele de poluare” achizitionate de cei mai mari poluatori din UE, permise care pana in prezent erau gratuite. Cele mai afectate sectoare vor fi cel al productiei de electricitate, de unde provine o mare parte a emisiilor de CO2, industriile aluminiului si a productiei de amoniac (responsabila pentru emisiile altor gaze cu efect de sera, dioxi si respectiv monoxid de azot, NO2 si NO), precum si transporturile aeriene. aceste ramuri vor intra in sistem (a se intelege vor incepe sa plateasca pentru drepturile de poluare) „in mod gradual”.
Presedintele CE a mai subliniat faptul ca, daca nu se va ajunge la un acord international care sa inlocuiasca protocolul de la Kyoto, (ce expira in 2012), UE isi rezerva dreptul de „a actiona”. Concret, in acest caz, industriile „energofage” europene vor continua sa obtina permise gratuite de poluare, iar importatorii de produse similare non-europene vor fi obligati sa le cumpere, lucru care va avea un efect „ecologic-protectionist”.
Sectoarele neimplicate in acest sistem de permise platite, precum transporturile, amenajarea teritoriului si agricultura au si ele obiective specifice de reducere a emisiilor, obiective defalcate pe state membre si calculate in functie de bogatia acestora. Astfel, Franta si Germania vor trebui sa-si reduca emisiile cu 14 la suta pana in 2020, Belgia cu 14, Suedia cu 17, iar Danemarca, Luxemburgul si Irlanda in proportie de 20 la suta. In schimb statele membre in curs de dezvoltare vor avea permisiunea de a-si majora emisiile cu procente cifrate la 14 la suta pentru Polonia, 9 la suta pentru Cehia, 10 la suta pentru Ungaria, 13 la suta pentru Slovacia,
19 la suta pentru Romania si 20 la suta pentru Bulgaria. O alta prevedere cheie a planului se refera la obligatia fiecarui stat membru de a majora, in cadrul unor obiective nationale bine precizate, ponderea energiilor regenerabile in totalul productiei de energie, fara deosebire intre membri saraci si bogati, de data aceasta. Astfel, Franta va trebui sa obtina 23 la suta din energie din aceste surse curate in 2020, fata de 10,3 la suta in prezent, Germania 18 la suta fata de 5,8 la suta, Suedia 49 la suta fata de 39,8 la suta, Polonia 15 la suta fata de 7,2 la suta, Bulgaria la 16% fata de 9,4%, iar Romania 24 la suta fata de 18,5 la suta. Banii stransi din drepturile de poluare vor putea ramane in bugetul statului din care provine respectiva industrie poluanta, cu conditia ca 20 la suta din acesti bani sa fie destinati combaterii schimbarilor climatice si promovarii energiilor regenerabile.
Comisia va prezenta si un nou cadru pentru acordarea de ajutoare de stat pentru mediu, care va ramane in vigoare pana la
31 decembrie 2014. Ajutoarele ar urma sa fie acordate pentru: investitii menite sa imbunatateasca gradul de indeplinire al normelor europene, realizarea de studii de mediu, gestionarea reziduurilor, energie regenerabila, economisirea energiei, reabilitarea zonelor contaminate si mutarea unor companii din ratiuni ecologice.
Propunerea prevede o diferentiere in acordarea acestor ajutoare, in functie de dimensiunile companiilor. Companiile mici ar putea primi ajutoare care sa reprezinte pana la 70 la suta din investitiile facute, chiar si 80 la suta in cazul in care folosesc tehnici inovatoare, intre 60 si 70 la suta din valoarea investitiei pentru intreprinderile de dimensiuni medii si intre 50 si 60 la suta pentru marile companii.
Bruxelles-ul mai sustine ca lipsa de actiune in fata schimbarilor climatice ar genera costuri mult mai mari pentru Uniune. Durao Barroso a avertizat ca lipsa de reactie a statelor europene le-ar putea costa pe acestea de zece ori mai mult, riscand chiar sa se ajunga la costuri reprezentand 20 la suta din PIB-ul european. El mai sustine ca planul va reduce importurile europene de gaz si petrol, ceea ce ar permite ca in urmatorul deceniu Uniunea Europeana sa faca o economie de circa 50 de miliarde de euro.
Tarile cu mari rezerve de carbune vor fi multumite de discutia despre fabrici de carbune ecologice si despre captura si stocarea carbonului, sustine publicatia britanica de afaceri The Economist. Fermierii obtin un angajament promitator ca UE se va folosi de biocombustibili pentru o zecime din cerintele sale legate de transport, atata timp cat acestea sunt ecologice. Pentru europenii care se opun recursului la energie nucleara, UE acorda un credit imens unor surse alternative de energie cu ar fi energia eoliana si cea a valurilor, stabilindu-si tinta de a tripla folosirea de catre europeni a acestor surse de energie pana in 2020. Fanii mecanismelor de piata vor fi satisfacuti de plan pentru ca pune bazele unei piete a certificatelor „verzi” (energie regenerabila) pentru statele membre UE. Acest lucru ar permite, spre exemplu, Marii Britanii, o insula extrem de populata si scumpa, cu puternice legi de „planning” (legi care prevad controale legale privitoare la libertatea proprietarilor de a-si folosi proprietatile in interesul unei comunitati mai largi) sa plateasca pentru noile ferme eoliene din Romania. Beneficiind de certificate negociate, energia generata de fermele eoliene din Transilvania ar fi trecuta in contul energiei regenerabile a Marii Britanii, in timp ce Romania ar obtine banii si o electricitate ecologica. Sustinatorii liberului schimb ar trebui sa fie multumiti. Sursele de energie renegerabila promoveaza schimbul si integrarea pietii, indemnand guvernele sa isi conecteze retelele electrice nationale.
Beneficiile pentru Europa ale planului ar fi faptul ca va deveni lider mondial in tehnologia „verde”, lucru care va genera locuri de munca, exporturi si venituri de peste 150 de miliarde de euro pana in 2016.
Sursa: Cronica Romana
