Porumbeii, intre curse de viteza si nunti

Doi bucuresteni, asociati intr-o crescatorie de porumbei intr-un cartier al Capitalei, participa cu inaripatele la curse internationale. Alti pasionati inchiriaza speciile albe pentru nunti sau alte evenimente deosebite.
porumbei
Columbofilii din Romania au trei federatii nationale in care si-au inscris porumbeii, colectionand specii din toata lumea. Printre norocosii care cuceresc cursele de viteza, sunt si crescatorii romani, recunoscuti pentru hulubii-campioni care „culeg” orice medalie sau trofeu.

„Unii se nasc cu aceasta pasiune, altii o dobandesc. Eu m-am nascut cu ea”, spune Adi Ursulet, unul dintre cei doi asociati ai crescatoriei „Nicolaescu&Adi”, de pe strada Prelungirea Ghencea. Cei 350 de porumbei, adapostiti in custi special facute pentru ei, fac exercitii de zbor in fiecare zi, atat timp cat vor ei. „Pot zbura 60 sau 180 de minute si nu pleaca mai departe de doi kilometri de crescatorie”, spune Adi, in timp ce stolul eliberat din una dintre custi face rotocoale deasupra crescatoriei: „Ei zboara numai in grup, iar cel care se desprinde de stol poate deveni un campion la curse”. Pentru reproducere, crescatorii au dat deoparte o suta, iar restul sunt inscrisi in competitiile de anul acesta.

Asa cum povesteste columbofilul, care s-a apucat serios de treaba in 2005, concursul la care participantii sunt porumbei se poate numi sport: „Porumbelul trebuie sa aiba o conditie fizica foarte buna, avem grija de alimentatia lor, care e un mix de grau, porumb si mazare, si le dam si medicamente”.
intreceri intre porumbei
SPORT. Adi Ursulet crede ca intrecerile intre porumbei pot fi numite „sport”

CNP-ul lor, un numar si anul nasterii

Pasarile crescatoriei participa in fiecare an la concursuri si curse, care dureaza 15 saptamani pe an: „Incep in ultimul weekend al lunii aprilie si sunt 22 de curse, care pornesc de la 100 de kilometri si ajung pana la 1.000, de aici de la crescatorie pana la Varsovia, in Polonia”. Un porumbel bine antrenat poate parcurge 100 de kilometri in 50 de minute sau chiar in 70. „Daca il ajuta si vantul, poate prinde o viteza mai mare”, adauga Adi.

Crescatorii isi recunosc habitatul, dupa CNP-ul fiecarui porumbel, inscris pe inelul atasat piciorului. Un numar si anul nasterii reprezinta codul unic al fiecarei pasari si crescatorii, dupa care se pot recunoaste. Pentru siguranta, Adi a mai adaugat un inel cu numarul lui de telefon: „Daca se intampla ceva cu el, cine il gaseste trebuie sa ma sune”. I s-a intamplat sa mai piarda cate un voiajor, care nu s-a mai intors din cursa: „De obicei, se pierd exemplarele care nu sunt in stare perfecta de sanatate si care nu au antrenament. Cine nu-si antreneaza porumbeii nu are rezultate”.

Cupe si medalii pentru campioni

Pe langa mandretele de hulubi pe care i-au adunat de prin toata lumea, din rasele cele mai de soi, Adi Ursulet si Marcel Nicolaescu au reusit sa colectioneze multe cupe si medalii, pe care le pastreaza in biroul lor. „Trofeele se acorda in functie de activitatea crescatoriei din fiecare an”, explica Adi. Categoriile la care si-au inscris habitatul sunt cursele de viteza pentru porumbeii maturi, tineret si pui, care pot zbura 100 de kilometri inca de cand implinesc trei luni.

EVENIMENT

Stoluri cu chirie pentru miri pretentiosi

Petre Ioan este crescator de porumbei de aproape 30 de ani. Din colectia pe care o are acasa, 100 sunt albi si ii inchiriaza pentru nunti sau alte evenimente mai deosebite, la care organizatorii vor sa uimeasca.

Petre spune ca s-a gandit la miniafacerea asta tot din dragoste pentru porumbei, castiguri mari nu-i aduce nicicum. „Inainte de „89, la concursuri, partidul iti dadea furaje ca sa ai cu ce sa-i cresti. Acum se da un trofeu sau o diploma care nu tin de foame porumbeilor. Din inchiriat le mai asigur hrana doua, trei zile”, spune crescatorul. La o nunta, clientul hotaraste cati porumbei vrea sa-i survoleze cerul.

Porumbeii albi, de ornament, care insa nu se mai intorc la stapan, costa cam 25 de lei pe bucata, iar cei voiajori doar 15: „Rar reusim sa-i recuperam, pentru ca se sperie si fug. Depinde si de dresajul lor daca se mai intorc sau nu”.

Sursa: Evenimentul Zilei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *