Primul pepene verde de Gottlob cu eticheta

Satenii din Gottlob, o localitate in judetul Timis infiintata in 2004, scot artileria grea pentru a pastra onoarea lubenitei lor, celebra in vestul tarii, lubenita de Gottlob.

pepene verde de Gottlob
Au ajuns sa exporte in Ungaria, Munchen si Dabuleni, dar pentru ca pietele din vestul tarii sunt pline de „lubenita de Gottlob” falsa, importata din Turcia sau Grecia, au decis sa nu-si mai vanda marfa decat etichetata, inregistreaza brandul la OSIM si se distreaza in unicul Festival al Lubenitei din Romania.

15 si 16 august au insemnat doua zile pline de pepeni, la Gottlob, unde a avut loc a doua editie a Festivalului lubenitei.

Ca sa-si faca reclama produsului local, agricultorii au muncit cot la cot cu autoritatile locale. Scopul declarat al festivalului este de a promova lubenita de Gottlob, a interesului producatorilor si a localitatii totodata.

Un numar de 20 de producatori din cei 80 ai satului s-au intrecut in lubenite. Unii nu mai pridideau cu ofertele de degustare gratuite, altii s-au apucat de sculpturi in pepeni, iar cei mai multi au concurat pentru cele mai rotunde si grele fructe.

La Gottlob, pe cele 384 de hectare productia fructelor mari si zemoase a trece anul acesta de 16.000 de tone. Spre deosebire de pepenii din Oltenia, aici s-au copt mai tarziu, abia acum fiind in plin „sezon”. Cele mai mari specimene depasesc 20 de kilograme de miez rosu aromat. „Cantitatea de lubenita produsa in comuna este suficienta sa asigure cate o felie de lubenita pentru fiecare roman si pentru o multime de germani si maghiari care importa masiv”, explica primarul localitatii.

Pamantul miraculos

Daca pe vremuri „lubenita de Gottlob” era un soi autohton (Lovrin 535 – o lubenita mare, cu coaja verde spre negru care tindea spre 20 de kilograme fructul), acum producatorii s-au adaptat pietei internationale si cultiva, cu seminte cumparate din Olanda, Germania sau Ungaria: Crimson Sweet, Top Gun sau Sorento. Unde este atunci adevarata lubenita de Gottlob?

„Secretul e in sol”, explica primarul comunei, Gheorghe Nator, povestind despre „vana de pamant” cu cel mai bun sol arabil din Europa, o fasie de cateva sute de hecare care incepe in judetul Timis si se termina in Banatul sarbesc trecad prin localitatile Varias, Periam, Pesac, Gottlob, Bulgarus si Comlos.

„De pe timpul imparatesei Maria Tereza se stie de acest sol. Oriunde in Imperiu pamantul bun de agricultura se vindea cu 20 de coroane, doar la noi costa 55”, povesteste Lucian Cireap, producator.

Calitatea pamantului a fost certificata anii trecuti de expertizele comandate de Academia Agricola din Franta, mai spune primarul.

Pentru ca lubenita banateana este cu adevarat deosebita din cauza solului din care-si extrage zeama gustoasa, gottlobenii au depus actele la OSIM pentru a o inregistra ca brand. Pana sa iasa actele, i-au facut insa eticheta. Primul lor de 5.000 de etichete autocolante au fost platite de primarie, astfel ca toate lubenitele care iau calea pietelor din tara sa se stie de unde provin.

Lubenita cu trecut

„Lubenita de Gottlob are un trecut si un prezent bazate pe calitate. Aici lubenita nu se culege verde, ca si la Dabuleni, si se vinde pe pietele mai apropiate de casa, adica in vestul Romaniei, din Baia Mare pana in Orsova. Secretul acestei lubenite nu e atat in seminte, pe care le procuram de afara, ci in sol. Pamantul de aici este cu totul special. Plus ca noi nu-i dam chimicale, de accea cand o cuperi ii simti de departe parfumul specific”, a mai spus Cireap.

Etichetele ii ajuta pe producatori sa faca fata bisnitarilor de pepeni care cumpara din en-gros-uri fructe turcesti si le revand, in piete, pretinzand ca e marfa autohtona. „Unul din zece locuitori din Gottlob cultiva lubenita. Si traditia aceasta merge din tata in fiu, foarta multa lume se ocupa cu lubenita, chiar a devenit un brand in judetul Timis: lubenita de Gottlob”, a mai spus Nastor. Cu totii au invatat despre cultivarea lubenitei din tata-n fiu, „radacinile” acstestei agriculturi pierzandu-se undeva la semintele aduse cu ei de colonistii nemti cu care a fost populat satul intre 1770 si 1773, din ordinul imparatesei Maria Tereza.

Gottlobenii se apropie de ceea ce insemana marketingul lubenitei. Odata ce lipesc etichete pefructelse care merg al piasa, au facut primul pas. Recunosc insa, ca inca nu stiu sa se vanda bine. „Noi nu stim sa ne vindem marfa. Ungurii cumpara de la noi lubenite cu tirurile si platesc 30 de bani per kilogram, dupa care o vand mai departe nemtilor, la en-gros-uri, cu 30 de eurocenti kilogramul”, a declarat Lucian Cireap. Sustinut de parimarie, barbatul a inceput demersurile de a intra in relatii directe cu comerciantii din Munchen si Frankfurt, pe cont propriu.

Sursa: Evenimentul Zilei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *