Timpul a demonstrat ca si acum 23 de ani, oamenii de stiinta intelegeau destul de bine dinamica incalzirii globale pentru a face previziuni exacte. Analiza raportului de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbarile climatice din 1990 a aratat ca organizatia nu in zadar este o autoritate recunoscuta in domeniul sau, scrie livescience.
Mai mult decit atit, dupa cum au remarcat D. Stown de la Laboratorul National din Berckley (SUA) si David Frame de la Universitatea din Wellington (Noua Zeelanda), acum doua decenii, oamenii de stiinta nu au putut prevedea o serie de evenimente capabile sa influenteze schimbarile climatice. Acestea includ eruptia de pe Muntele Pinatubo in 1991, care a dus la patrunderea in atmosfera a particulelor care au blocat lumina soarelui, prabusirea Uniunii Sovietice si ascensiunea Chinei.
Dar acum 23 de ani, expertii au inteles un factor important. „Prognoza depindea in fond de cit de mult dioxid de carbon era deja in atmosfera”, – spune E. Stone. Principalul este acumularea de dioxid de carbon de la debutul revolutiei industriale. Variatiile pe termen scurt au un efect relativ mic asupra tendintei generale.
Acum a devenit o norma: nicio lucrare cu privire la schimbarile climatice nu apare fara avertismentul despre necesitatea de a reduce emisiile, daca vrem sa limitam incalzirea globala.
Raportul a pronosticat ca spre anul 2030, temperatura medie a planetei va creste cu aproximativ 1,1 ˚ C, iar pina in 2010 – cu 0,55 ˚ C (estimare cel mai probabil din gama de posibile). De fapt, conform diferitor surse timp de douazeci de ani lumea s-a incalzit cu 0.35 sau 0,39 ˚ C. Prognoza s-a dovedit a fi corecta, avind in vedere variabilitatea naturala, determinata de natura haotica a vremii, precum si pe termen lung, de ciclurile precum El Niño si La Niñi.
