Pucioasa statiunea otravita

Exista localitati care isi revendica statutul de statiune ca si cum acestea le-ar fi fost conferit pe viata. Este si cazul orasului Pucioasa.
statiunea pucioasa
A fost o locatie celebra la vremea ei, dar a ajuns azi o ruina otravita. Atunci cand amprenta morbida a vietii contemporane ia locul insusi renumelui statiunii, razboiul dintre banalitate si stralucire se termina prin dispa-ritia totala a faimei de statiune tamaduitoare. Mai ales atunci cand autoritatile si locuitorii nu misca un deget.
Intrarea in statiunea Pucioasa nu ofera nimic fermecator. Trenul aluneca printre buruienile inalte de pe rambleu. Pe fereastra din dreapta a vagonului se vad blocuri gri, triste si batrane, din cealalta “epoca”. Aproape de gara, te intampina un WC murdar si parasit, fara usa la intrare. Cladirea garii este vopsita intr-un rosu tipator in contrast cu verdele dealurilor care imbratiseaza la est si la vest, orasul. Gara este rosie si are un parc cu banci scalciate si rupte, pe care nu te poti aseza sa-ti tragi sufletul. Deasupra orasului fumega fosta groapa de gunoi. Cel putin in aceasta vara ea arde incontinuu, fara ca vreun primar sau vreun contopist de la Mediu sa ia vreo masura.

Prezent saracacios

Pucioasa si-a capatat statutul de statiune la mijlocul secolului al XIX-lea, odata cu punerea in valoare a zacamintelor de sulf de pe Dealul Mataului, asezat langa apa Ialomitei. Ca si suratele sale din Valcea – Govora, Caciulata, Calimanesti – Pucioasa a devenit o statiune de “bon-ton”, cu vile cochete, cu arhitectura apropiata de cea brancoveneasca, in saloanele carora se dansau valsul si polca. Lumea care venea in perioada interbelica “la Bai”, era “lumea buna” din Capitala. Pucioasa se afla la doar o suta de kilometri de Bucuresti si avea ape sulfuroase care vindecau durerile de sele. Dupa ce bolnavii cu dare de mana au disparut odata cu nationalizarea, vilele bran-covenesti au inceput sa se darame. Statiunea veche a murit. Actuala statiune-epigon este formata din trei hoteluri. O escadra anemica pentru potentialul balneo-turistic al orasului. Hotelurile sunt construite in urma cu trei decenii, purtand cu ele stilul unei epoci desuete, care nu creeaza o apetenta deosebita potentialilor turisti.

Centrul statiunii Pucioasa

Natura a fost darnica cu orasul si mana omului nu a reusit niciodata sa-i micsoreze frumusetea. Cadrul natural din jurul orasului nu a fost pus in valoare, turistii ramanand doar la posibilitatea de contemplare a frumusetilor naturale atunci cand vin la Bai. Dealul Patrana este considerat bijuteria orasului. Vile cochete, cu zeci de camere, au fost construite pe platforma dealului. Drumul care urca spre varf este peticit si nematurat. Aproape de capatul strazii se vede un munte alb: este platforma de gunoi a orasului, abandonata. Peisajul verde din preajma noastra incepe sa devina palid.
Eugenia Serbanoiu sta intr-o casa aflata la doua sute de metri de groapa de gunoi. De ani de zile suporta mirosul neplacut de la canalizarea din strada. Dupa un munte de reclamatii, au venit cei de la Mediu care au gasit o solutie de com-promis: au deviat canalizarea din fata portii, in spatele gradinii. Fumul inecacios care vine in valuri dinspre groapa in fiecare vara, a facut parte din existenta ei zilnica. Acum, nu se mai aduce gunoiul din oras aici, dar gunoiul adus ani de zile aici, continua sa se autoaprinda din cauza biogazului si fumul este mai inecacios ca niciodata.

Strada Patrana, numarul zero … si sursa poluarii ei

Strada Patrana are la numarul zero, platforma de gunoi. In realitate, aici a existat, in urma cu multi ani o vale adanca. Valea se numea Valea Rea, pentru ca aici cadeau in rapa in fiecare an vacile locuitorilor ratacite de turma. Dupa ce aici, vreme de zeci de ani, s-a depozitat gunoiul din oras, Valea Rea a disparut. A ramas doar blestemul, care a inventat o noua tortura pentru viata oamenilor. O tortura zilnica, greu de suportat: miros fetid, fum inecacios, caini vagabonzi si oameni fara casa si nume, care scormoneau zilnic, cautand resturi de mancare. La portile Paradisului, gunoiul este stapan.
La Primaria din Pucioasa, nu exista nici o suparare legata de performanta orasului ca statiune. Tiberiu Popa, viceprimarul orasului Pucioasa, afirma ca stramutarea gunoiului din rampa dezafectata nu face parte din atributiile primariei: “Noi nu mai avem treaba cu gunoiul!”.
La Directia de Urbanism, Lucrari Publice si Amenajarea Teritoriului din cadrul Consiliului judetean Dambovita, directorul Dan Nitescu si-a asumat res-ponsabilitatea finalizarii lucrarilor de ecologizare a rampei de gunoi de la Pucioasa, lucrari prinse intr-un grafic de executie pe anul 2009.
La fata locului nu am gasit la lucru niciun utilaj care sa probeze ca lucrarile au inceput. Turistii vor gasi si in aceasta vara la Pucioasa un munte de gunoi local si vor putea sa respire gratuit o portie de fum de gunoi.

Sursa: Ziua

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente