Administratia Nationala Apele Romane (ANAR) a anuntat marti ca va elabora pana la finalul acestui an primul plan de management national la nivelul tuturor bazinelor hidrografice ale Romaniei, care va fi aprobat prin hotarare de guvern si transmis Comisiei Europene pana in martie 2010.
Planul de management al bazinelor hidrografice din Romania va fi inclus in planul districtului hidrografic al Dunarii, avand la baza transpunerea noilor concepte europene, precum: „starea buna a apelor”, „monitoringul integrat al apelor”, „corpurile de apa puternic modificate”, „reconstructia raurilor” sau „analiza economica la nivel de districte (bazin) hidrografic”, „participarea publicului”, a mai aratat ANAR.
Planurile de management ale bazinelor hidrografice constituie componenta de gestionare calitativa a resurselor de apa si reprezinta principalul instrument de implementare a Directivei Cadru Apa 60/EC/2000, avand drept principal scop atingerea starii bune a apelor, ce are ca termen limita anul 2015, pentru primul ciclu al planului de management.
Planul de management bazinal national este rezultatul sintezei planurilor de management al bazinelor hidrografice si contine caracteristicile bazinelor hidrografice, analiza presiunilor (ex. surse de poluare) si impactul de mediu asupra corpurilor de apa, identificarea si trasarea ariilor protejate, stabilirea obiectivelor de mediu si analiza economica a modului de folosire a apei, programul de masuri de baza (adica cerintele minime de conformare la standardele europene), precum si programul de masuri suplimentare care se iau la nivel de sub-bazin, categorii ale corpurilor de apa (de suprafata, subterane etc.) si rezultatele dezbaterilor publice.
Din analiza preliminara a corpurilor de apa „la risc” a reiesit ca, din 2.356 de corpuri de apa permanente de apa dulce, in prezent 43% din acestea ar putea sa nu atinga obiectivele de mediu, in timp ce 57% din corpurile de apa, in special cele situate in zone montane, sunt nealterate de influente antropice majore, aflandu-se intr-o stare foarte buna si buna.
In etapele preliminare de realizare a Planului de Management, au fost identificate patru categorii de probleme majore, care tin de degradarea calitatii apei, eutrofizarea, reducerea biodiversitatii florei si faunei acvatice si eroziunea costiera a tarmului romanesc al Marii Negre si au la baza, in special poluarea cu substante organice, cu nutrienti, cu substante periculoase, precum si alterarile hidromorfologice.
Dupa anul 1989, ca urmare a restrangerii activitatilor economico-sociale si a aplicarii mecanismului economic in domeniul apelor, inclusiv a principiului „poluatorul plateste”, starea calitatii apelor s-a imbunatatit usor, fara sa atinga insa nivelul anilor 1950. In cazul fluviului Dunarea, starea calitatii apelor Dunarii pe sectorul romanesc si a apelor din Delta Dunarii depinde foarte mult de incarcarile cu substante poluante ce provin din tarile din amonte de Bazias, in special incarcarile de azot, fosfor, metale grele (Cadmiu, Plumb, Cupru) etc.
De asemenea, starea calitatii apelor costiere romanesti este determinata de calitatea fluviului Dunarea, contributia surselor locale de poluare fiind nesemnificativa, acestea avand numai impact local. In prezent, starea calitatii apelor costiere romanesti s-a imbunatatit, ca urmare a reducerii, dupa anul 1990, a activitatilor economice din tarile centrale si est-europene din bazinul Dunarii, precum si modernizarii statiilor de epurare a localitatilor si unitatilor industriale din Germania, Austria si Romania, insa nu a fost atinsa starea de referinta considerata la nivelul anului 1950.
Eutrofizarea (inflorirea algala) afecteaza in special ecosistemele stagnante si semi-stagnante, respectiv lacurile naturale si de acumulare, Delta Dunarii si zona costiera a Marii Negre, producand modificari la nivelul principalelor compartimente trofice exprimate, in principal, prin cresterea exploziva a biomasei fitoplanctonice („infloriri algale”), simplificarea structurii faunei piscicole, mortalitati piscicole.
Evaluarea reducerii biodiversitatii pentru sistemul Dunare – Delta Dunarii – Marea Neagra s-a analizat in relatie de cauzalitate si cu presiunile din sectoarele superior si mijlociu al Dunarii, avand in vedere ca Dunarea prezinta – la intrarea in tara – caracteristici fizico-chimice si biologice modificate, la care se adauga presiunile hidromorfologice (lucrarile de indiguire) existente pe sectorul romanesc al Dunarii.
Eroziunea costiera afecteaza aproximativ 127 km (57% din lungimea litoralului romanesc), fiind cauzata, in principal, de diminuarea cantitatii de aluviuni transportate de Dunare, dupa realizarea de lucrari hidrotehnice in tot bazinul Dunarii, de reducerea nisipului biogen, consecinta a scaderii populatiilor de moluste, in urma cresterii poluarii apelor costiere.
Programul de masuri pentru indeplinirea criteriilor de mediu este in dezbatere publica si cu factorii interesati pana pe 10 noiembrie, umand sa fie finalizat pana la sfarsitul anului, iar toate masurile trebuie sa fie implementate cel tarziu pana la sfarsitul anului 2012.
„Avand in vedere atat presiunile hidromorfologice si presiunile chimice (aglomerari umane, industrie si agricultura), cat si alte presiuni semnificative, Administratia Nationala Apele Romane va elabora programul de masuri pe baza modelarii calitatii apelor, precum si pe baza instructiunilor metodologice privind analiza cost-eficienta si cost-beneficiu, exceptii de la obiectivele de mediu, aplicabile la nivelul corpurilor de apa (cazul surselor de poluare punctiforme) sau la nivel de sub-bazin hidrografic sau unitate administrativa (ex. o comuna in cazul surselor difuze) care sa conduca la atingerea obiectivelor de mediu ale corpurilor de apa”, se mai arata in comunicat.
Sursa: NewsIn
