”…… toamna , frig …asa incepe povestea unui suflet. Am si eu parinti …. m`au gasit in strada langa un magazin care statea sa cada jos , iar oamenii cu inima mare , imi aruncau o bucata de paine, dar tot mai multi ma chinuiau, aveam un suflet gol , lipsit de mangaieri si de iubire sufleteasca. Cautam caldura in sufletu fiecarui trecator, dar nimeni nu intorcea capul spre mine, toti faceau un pas inapoi. Asa mi`am peterecut vreo 2 ani din viata asta cu un suflet risipit in cautarea unei alinari. Dar parca ma durea din ce in ce mai mult , nu mai rezistam, plangeam la fiecare pas, nici macar cei din lumea mea, nu ma acceptau, si durerea ma tot apasa, si ma apasa rau in inima, abia ma puteam misca, piciorul era rupt, sangera, strigam dar parca nimeni nu ma auzea ..”Oare nu eram si eu un suflet printre ei”? Doar asta era in mintea mea, insa cuvintele sunt de prisos acum, iarna sa instalat peste mine, iar durerile imi rodeau sufletu, plangeam , suspinam, si ma ridicam … sa nu mor,… am fost un caine al strazii, dar acum un copil cu sufletu mare, m`a primit in casa sa.
– Esti un prieten adevarat imi zicea adesea Ionut! …. Caldura lui de copil imi umple sufletul de fericire!!..Niciodata nu credeam ca voi fi iubit si ca imi voi mai gasi vreodata alinarea suferintei, a singuratatii pe care o purtam in suflet!!… si necuvantatoare ca mine nefericite sunt o PUZDERIE in lumea……ta, copile. Tu ne poti ajuta , macar cu o mangaiere….. cu respect Servetel!!!!