In sensul larg al cuvantului, voluntar este cel care face o activitate constient si voit in sprijinul cuiva, fara a fi rasplatit material. Si totusi, in statele unde exista o traditie in acest sens, voluntarii beneficiaza si de o anumita recunoastere, din punctul de vedere al calificarii profesionale, dezvoltarii personale si experientei intr-un anumit domeniu.
In ultimele zile, voluntariatul a revenit in atentia opiniei publice prin aparitia discutiilor privind modificarea legii actuale. Noul act normativ, care se afla acum in dezbaterea parlamentarilor, vizeaza obligativitatea contractului dintre voluntar si organizatia-gazda, recunoasterea voluntariatului ca experienta profesionala si acordarea unui certificat de competente dobandite prin voluntariat.
La baza revizuirii cadrului legal au stat o serie de argumente precum procentul scazut de voluntari ce se inregistreaza in Romania comparativ cu alte state europene, unde numarul voluntarilor se cifra, la nivelul anului 2011, la aproximativ 100 de milioane, potrivit unor date ale Comisiei Europene. Deloc intamplator, in tarile unde numarul voluntarilor este ridicat, nivelul de trai este de asemenea ridicat, exemple graitoare fiind tarile nordice, precum Norvegia (unde 80% din populatie este intr-o organizatie de voluntari), Suedia, Olanda si Austria. Prin comparatie, in state precum Grecia, Bulgaria, Italia, Lituania sau Romania, procentul de voluntari depaseste cu putin 10% din populatie.
Principalele modificari ale legii voluntariatului
Propunerea legislativa, initiata de deputatul Mihai Sturzu si care se afla in dezbaterea Parlamentului, aduce trei modificari importante ale activitatii de voluntariat: obligativitatea unui contract-cadru intre voluntar si organizatia gazda, care va duce la responsabilizarea ambelor parti; recunoasterea voluntariatului ca experienta profesionala, o prevedere existenta deja in majoritatea statelor UE, cu precizarea ca experienta profesionala nu va insemna un plus la vechimea anilor de munca in calculul pensiei, ci va conferi un plus in momentul angajarii mai ales pentru tinerii absolventi. O alta modificare, poate mai importanta decat celelalte, este acordarea de catre organizatia-gazda a unui certificat de competente dobandite prin voluntariat, recunoscut la nivelul UE, in mai multe domenii: arta si cultura, sport si recreere, educatie si cercetare, protectia mediului, sanatate, asistenta in domeniul serviciilor sociale, religia, activismul civic, drepturile omului, ajutorul umanitar sau filantropic, dezvoltarea comunitara, dezvoltarea sociala.
Printre sustinatorii legii se numara secretarul de stat in Ministerul Sanatatii Raed Arafat, care a initiat la Targu Mures serviciul SMURD, „pornit de la un nucleu de voluntari“. Acesta si-a manifestat speranta ca initiativa sa fie publicata si aplicata pana la sfarsitul anului. „Trebuie sa intelegem, inclusiv la nivel de stat, ca voluntariatul nu e pe gratis, costa in a investi in voluntari pentru a-i dezvolta, costa in a investi in voluntari pentru a-i pregati, dar odata ce ii ai, beneficiul statului e mult mai mult decat investitia. De aceea spun ca aceasta initiativa este una excelenta pentru ca rezolva cateva probleme foarte bine tintite“, a spus Arafat, citat de Mediafax.
El a mai aratat ca recunoasterea experientei profesionale in cazul activitatii de voluntariat reprezinta minimul care se poate face pentru voluntar, aratand ca este foarte important si ca activitatea de voluntariat sa fie recunoscuta la departajarea candidatilor. „E nevoie de lege ca sa incurajam, sa ajutam ca voluntariatul sa fie valorificat la maximum“, a mai spus Arafat.
Voluntariatul crestin
Voluntariatul tine de cultura, de traditie, acest simtamant cultivandu-se in sanul familiei, la scoala, in comunitate. De-a lungul vremii, ideea de voluntariat a fost asociata cu ideea de caritate, de a face cuiva un bine, de a-i intinde un colt de paine ori un ajutor material. Insa conceptul de voluntariat, dupa mai multe definitii corelate, reprezinta disponibilitatea unei persoane „de a oferi, din proprie initiativa, din timpul sau in folosul altora, fara a primi o compensatie materiala“ (definitie adoptata de Consiliul National al Voluntariatului in iunie 2002).
Activitatile de voluntariat pot fi de interes public, ori in folosul persoanelor defavorizate, in domenii precum asistenta si serviciile sociale, protectia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de invatamant, stiintific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protectie a mediului etc.
Beneficiarii voluntariatului sunt, deopotriva, atat cei care intreprind actiunea de voluntariat, cat si cei pentru care este realizata, rezultand in final o mai buna coeziune sociala, un nivel de trai mai bun din toate punctele de vedere.
Credinta ortodoxa promoveaza ideea de voluntariat prin intrajutorarea aproapelui, vazuta prin prisma dragostei fata de Dumnezeu, intrucat „a face binele“ reprezinta un exercitiu crestin, principiul iubirii in Hristos. „A face binele este un exercitiu eminamente crestin, binele este principiul iubirii in Hristos: Hristos, Dumnezeu si Omul in acelasi timp, care vine si ne arata clar modelul slujirii aproapelui.
Voluntariatul este o activitate care ar trebui sa se manifeste zilnic, sa fie un mod de a trai prin perspectiva binelui. Insa binele fara Hristos nu are nici o valoare, pentru ca este facut doar pentru impacarea propriei constiinte“, crede doamna Denisa Manoiu, profesor de religie la Colegiul „Costache Negruzzi“ din Iasi, implicata in derularea a numeroase actiuni de voluntariat impreuna cu elevii de toate varstele.
